Viaţa din pustiul Spatei

Viaţa din pustiul Spatei E neras de săptămâni. Părul şi-l ţine ferit de rigoarea unui piaptăn. Bătrâneţea i s-a urcat în spate şi-l apasă. De ochi nu i s-a atins. Îi mustesc încă de viaţă. Păstrează în ei lumina care curge peste păduri şi fâneţe. Cred că numai pentru lumina asta a revenit aici, în satul al cărui duh a pierit cu zeci de ani în urmă. Se uită ... Mai departe »