Munca în folosul comunităţii. Sau cum să faci un bine cu forţa

Circula o poveste despre modelul spaniol de recuperare a creditelor bancare. Probabil o ştiţi. În loc să te streseze cu telefoane, ei au găsit o metodă mult mai bună. Propun şi eu o soluţie similară. Revenind la spanioli, din cauză că oamenilor le păsa prea puţin de datorii, soluţia a fost să le calce pe orgoliu. Cel mai cunoscut serviciu de recuperări credite este “El ... Mai departe »

Să săpăm, băieţi! Da’ mai cu milă, că nu ne obligă nimeni să terminăm la termen!

Citind un articol pe un blog, mi-am adus aminte de pasajul Băneasa. Ăla pe care l-au început acum vreo trei-patru luni şi la care n-au reuşit să sape nici cinci metri adîncime. Mi-am adus aminte, printre altele, şi de comparaţia pe care am făcut-o în Barcelona, cînd muncitorii lor s-au apucat de spart o bucată de stradă pe Passeig de Gracia (un soi de Magheru ... Mai departe »

Am fost la piaţă şi am plătit cu cardul

Am fost la piaţă şi am plătit cu cardul. Vînzătorul avea un POS portabil lîngă tejghea, pe care îl scotea de fiecare dată cînd un client nu avea bani în buzunar. Pe lîngă produse, undeva în stînga, în dreptul scaunului pe care îl ocupa cînd n-avea clienţi, pe tejghea se putea observa un carton cu siglele Visa, Visa Electron, MasterCard, Maestro. E drept, asta nu ... Mai departe »

Românisme. În Spania

Barcelona. Duminică, 9 august 2008, ora 23. Staţia de metrou Plaça Espanya. Am plecat din parcul Montjuic şi ne îndreptam spre hotel. Cumpărăm bilete de metrou de la automat şi ne îndreptăm spre intrare. Cozi la fiecare punct de verificare a tichetelor. Ne aşezăm la ultima din dreapta, vreo patru inşi înaintea noastră. La punctul de verificare din stînga, un individ trece, următorul se înghesuie ... Mai departe »

Unii sînt mai deştepţi. Alţii… doar mai bădărani

Pornim de la comentariul de mai sus. Nu stau să îl comentez, dar mi se pare mai uşor să-i răspund bădăranului (pe care eu nu l-am jignit niciodată pînă acum) aici, decît în comentarii. De ce trebuie să scriu despre Barcelona? Uite de ce: Pentru că românul, deşi pleacă în străinătate şi vede cîte-n lună şi în stele, deşi merge cu gura căscată pe stradă, ... Mai departe »

O fi român, dar Costel Busuioc nu e produsul României

Costel Busuioc, proaspătul port-drapel al ţării în care cu mai mult sau mai puţin onor ne prestăm vieţile, a cîştigat concursul “Hijos de Babel”. În principiu, e povestea unui român plecat la muncă în Spania, un căpşunar pe care l-au înscris gazdele la un concurs pentru că le-a plăcut vocea omului. Totuşi, nu e chiar aşa. Povestea “căpşunarului” e mai mult decît atît, e povestea ... Mai departe »