Ironia cîştigării alegerilor în România, după ’92

Ironia cîştigării alegerilor în România, după '92 Aseară, posedat de un masochism teribil, citeam titlurile ştirilor politice. Şi mi-am dat seama că, la fiecare patru ani, urmăm un tipar şi că, indiferent cine va cîştiga alegerile din toamnă, ori pe cele de peste doi ani, votăm la fel de fiecare dată. Nu mă refer la cei ce votează punga de zahăr şi traista cu pîine, că acolo cauza e lipsa educaţiei şi, ... Mai departe »

Faze şi emfaze

Stânga şi Dreapta în politica noastră sunt aproape nişte ficţiuni bune să camufleze exerciţiul puterii pure al unor entităţi ajunse în vârf datorită condiţiilor laxe ale postcomunismului. Numai două figuri reprezintă perfect cele două atitudini: Corneliu Coposu şi Ion Iliescu. Pentru primul, din păcate, comunismul a căzut prea târziu, dar pentru celălalt, toate par să se fi întâmplat la timpul lor. ... Mai departe »

O fotografie care a făcut istorie

O fotografie care a făcut istorie S-a întîmplat la un moment dat, în istoria post-cederistă a României. Mai exact, în momentul în care fostul preşedinte Emil Constantinescu s-a gîndit să îşi facă propriul partid, altul decît PNŢCD-ul pe care l-a dus de rîpă. Partiduleţul de buzunar al preşedintelui cu cioc s-a numit, atît cît a existat (cu numele, că oricum n-a avut nici o şansă), Acţiunea Populară. Lucian Crişan, fotoreporter la ... Mai departe »