Dragi Băseşti, Stolojani, Geoane, Boci, Năstaşi, Ilieşti şi alţii ca voi,

Vă urmăresc frecvent, aproape zilnic, şi încerc să înţeleg ce se petrece în minţile voastre. Mă oftic. Nu pot să citesc gînduri şi mor de ciudă. Încerc să trag concluzii din vorbele pe care le scoateţi pe guriţe, din gesturi, din mimică. Încerc să fac conexiuni între ceea ce promiteţi, ceea ce faceţi şi ceea ce mă afectează pe mine. Încerc să găsesc logica discursurilor voastre, pline de învăţăminte pentru prea-proastele şi umilele voastre turme, pe care le păstoriţi cu rîndul, cîte patru ani. Încerc să pricep care-s ciobanii şi care-s cîinii, ca o oaie proastă care mă aflu şi care nu distinge blana unui cîine de cojocul păstorului.

Vă spun sincer, dragii mei, nu pricep nimic. Oricît aş încerca, boarea mea de inteligenţă, pe care tind să presupun că o am, este eclipsată de strălucita voastră gîndire de lupi bătrîni şi vulpi parşive. Nu reuşesc să-mi dau seama cînd vă interesează de turmă sau cînd, pur şi simplu, faceţi mişto de oi. Eu pricep că bancurile cu protagonişti din rîndul transhumanţierilor, dacă-mi permiteţi exprimarea, sînt amuzante, dar cred că numai pentru unii. Pentru ceilalţi, nişte oi la fel ca mine, apare o confuzie gravă. Oile, alde mine, sînt cam proaste şi, printre bancuri şi rîsete, lacrimi de crocodil şi demisii, ajung să nu mai priceapă care-s ciobanii, care-s cîinii, care-s lupii, care vulpile şi, de ce nu, care-s măgarii.

Prin urmare, îmi cer scuze dacă reuşesc să vă confund pe toţi cu nişte măgari. Şi îmi cer scuze că, aşa proaste cum sînt, oile româneşti sînt, uneori, mai inteligente decît cei care le păstoresc. Cel mai bun exemplu e Mioriţa, dacă vreţi. Aşa că faceţi bine şi consideraţi-mă un berbec încăpăţînat şi sătul, pentru că am impresia că animale pot să văd şi la circ, acolo unde mi se oferă un spectacol pe care merită să dau banii. Iar circul, dragii mei lupi, vulpi şi măgari, e mai ieftin decît orice spectacol prestat pe o scenă improvizată într-o clădire denumită cu atîta mîndrie chioară, Parlament.

Eu, berbecul, m-am săturat de personaje travestite, de lupi îmbrăcaţi în oi, de cîini transformaţi în mieluşei ai compromisului, de măgari buni doar de ridicat mîna cînd se împarte caşul. M-am săturat de aceleaşi behăieli şi scheunături, de hăhăituri şi miorlăieli. Pe bune, dragii mei, oricît de proaste ar fi din punctul vostru de vedere, oile astea nu-s chiar tîmpite. Dar tare mi-e teamă că lupii, vulpile, măgarii şi alţi ciobani au cam început să turbeze. Cu ochii blînzi ca o vacă, vă salut…

Cu greaţă, al dumneavoastră fraier,
Berbecul scîrbit

Tags: politica, romania