Nu, nu e vreun nume de pseudo-rapper din ’96, care s-a pierdut în negura vremurilor post-comuniste din România. E doar tupeu. Nu ştiu dacă se numeşte stare de spirit sau dacă se cheamă atitudine, nu pot să îi fac o caracterizare. Dar, s-ar părea, e singurul atribut pe care trebuie să îl aibă un om ca să mişte ceva în România. Cu cît eşti mai rău de gură, cu cît înfigi mai adînc cotul în coastele celui de lîngă tine, cu atît mai repede îţi atingi scopurile.
Mi se pare fenomenal modul în care noi, românii, ne batem joc de noi. Vorbim despre bun simţ, facem campanii întru proslăvirea bunului simţ, ne etichetăm business-urile ridicate cu cărămizi de tupeu drept fanioane ale bunului simţ, ne simţim mîndri atunci cînd portarul, din plictiseală, ne deschide uşa, ca şi cum noi am fi nişte personalităţi ale bunului simţ, dar noi n-am deschide-o dacă am fi în locul lor. Dar sîntem mîndri de cît de mult am schimbat lumea vorbind despre bunul simţ.
Rahat! Bunul simţ asta e: un rahat. Nu faci nimic cu el. Dacă n-ai tupeu, dacă nu dai şuturi în fund, dacă nu dai coate în coastele celor de lîngă tine, eşti condamnat la resemnare. România este o societate construită pe frustrare. Se revarsă din toate părţile în cele mai felurite moduri. Unii se resemnează, alţii se enervează, iar unii profită prin tupeu. Onoarea românească se bazează pe cît de mult tupeu ai folosit atunci cînd ţi-ai propus să urci pe scara socială.
Ţopîrlani posesori de SUV-uri albe care te scuipă prin geam că nu le acorzi prioritate pe trecerea de pietoni, pseudo-intelectuali care te înjură ca birjarii cînd se simt depăşiţi de vremuri, puşti de bani gata care-şi permit să omoare oameni cu bolizii, că doar îi scapă tata, sărăcime cu coada ridicată, explicînd cum lor li se cuvine totul, fără să muncească, dar statul e condus de nişte imbecili care nu înţeleg cît de importantă e lenea lor pentru economia românească.
Ne amăgim singuri că progresăm, cînd de fapt stăm pe loc. Ne amăgim că sîntem importanţi în faţa celor cu care discutăm, crezînd că a fi cinstit e o calitate, cînd de fapt cinstea e defectul care te ţine pe loc, muritor de foame. Furăm cu neruşinare, amăgindu-ne că aşa vom fi mai importanţi, cînd de fapt caracterul nostru este infect. Elitele se numără în funcţie de banii de cont, iar inteligenţa se măsoară în funcţie de numărul ţepelor trase.
Tupeul este vîrf de lance în lupta pentru supravieţuire. Cu cît îndeşi mai mult cotul între coastele vecinului, cu atît mai repede poţi să-i furi capra. Nu ne foloseşte la nimic o capră moartă, ci vrem să strîngem o turmă de capre vii, luate cu japca de la cei din jur. Onestitatea nu contează, că n-aduce banu’ ori banu’ e prea mic. Noi vrem “the big thing“, contu’ gras care să ne propulseze în aristocraţia parvenirii şi a bunului simţ ipocrit: “Eu reciclez tot gunoiul acasă. De ce-am aruncat hîrtia pe stradă? Păi, n-aveam coş de gunoi sub nas“.
Sîntem o societate bazată pe cultul autoproclamatei deşteptăciuni proprii, nimeni nu mai e ca noi, sîntem cei mai viteji din univers, cei mai buni în toate, restul sînt proşti, bă, uită-te la nenorociţii ăia de americani cît de cretini sînt! Şi ce dacă la ei e bine? E din cauză că ne-au furat oamenii din ţară, românii le-au construit societatea, fraiere! Noi nu trebuie să muncim ca să ajungem departe, noi trebuie doar să ne concentrăm la ce vrem să facem şi se întîmplă de la sine, prin puterea minţii noastre!
Românii sînt cei mai inteligenţi. La dat ţepe şi la înjurat statul că nu le permite ţepe şi mai mari. Sîntem nişte mici găinari care îşi fură singuri căciulile. Ne amăgim că fără noi nu se mişcă lumea, dar n-avem tupeul necesar să mişcăm şi noi ceva. În schimb, avem tupeul să urlăm în gura mare că sîntem nedreptăţiţi. Sîntem o naţie în care frustrarea e o stare de spirit, manifestată prin tupeul ipocrit de a nu ne recunoaşte impotenţa de a creşte.
Ne-am obişnuit ca, timp de 50 de ani, să ni se dea totul de-a gata. Ne-am născut cu dreptul de a primi orice, avem dreptul suprem de a cîştiga fiecare în parte cîteva milioane de euro la loto, pe care să-i spargem repede, după care ne însuşim dreptul de a cere statului asistenţă socială. Sîntem inventivi peste măsură cînd vine vorba de tras capra vecinului prin cei zece centimetri de sub gard, dar nu sîntem destul de deştepţi încît să găsim soluţii pentru ridicarea unei industrii. Ne scuzăm că sîntem o ţară săracă şi că n-avem de unde.
Dar avem tupeul suprem de ne bate cu pumnul în piept că, după ce am dat două coate şi cîştigăm cu doi poli mai mult decît cei din jur, să le explicăm că ei sînt nişte fraieri care-şi merită soarta. Pe noi, poate n-ai înţeles bine, pe NOI nu bate nimeni, bă, sîntem cei mai tari din parcarea goală. Mi-e greaţă. Mi-e silă că trebuie să ne cerem dreptul de a chema primăria să ne scoată gunoiul din casă, de atîtea privilegii cîte ne însuşim.
M-am săturat de cît de serioşi ne lăudăm că sîntem, de cît “sigur că da” transformat într-un “nu” de care trebuie să te prinzi singur. Îi înţeleg perfect pe românii care au plecat din ţară. Îmi doresc tot mai mult să las tot ce fac aici pentru a spăla vase într-o cîrciumă din Barcelona. Acolo, n-am văzut ca Tupeul să conteze în halul ăsta.
9 comentarii
Lasa un comentariu
Abonare / RSS & Mail
Fii la curent! Aboneaza-te prin RSS Primeste articole noi in fiecare zi. Aboneaza-te pe mail! iPod? MacBook? iPad? Prowdly powered by Webfactor. Quality hosting Conectat prin router de la Oktal. Electronice
Publicitate
Din aceeasi categorie
- Vai, dar această economie subterană… Sau despre cum Guvernul Boc mă obligă să muncesc la negru
- Trăiască Partidul Popular! O fotografie de pus în ramă
- Generaţia disperării
- [VIDEO] Facem şi noi nişte banking şi dăm nişte credite?
- Dacă aş fi bancher…
Sponsori
Comentarii recente
- juno reactor: efg = cima organizata
- juno reactor: “CRIMA ORGANIZATA ” POATE FI DEFINITA CA FIIND...
- BIANCA: buna ideea JUNO REACTOR…la NASUL ar fi super
- Alex S: @Florin Cunosc caz care foloseste cu succes sistemul … uita-te...
- florin: @Alex S: asta cu normele de venit nu prea mai exista, de cand cu...



25 de ani, Bucuresti, blogger din 2003. Jurnalist din 2003, cu experienta de presa, printre altele, (Ziua, Business Standard etc.), actualmente freelancer si consultant independent in domeniul comunicarii online.
Adevar graiesti…
Mai e un tupeu, tupeul de vedea numai lucrurile rele si a te plange in continuu. Ai libertatea sa pleci, granitele s-au deschis.
hai sa fim seriosi, asa zicea si cumnata-miu ca lasa munca in rom si se angajeaza la kebab in germania
cat ai vazut tu din lucrurile din afara? depinde f mult in ce conditii te duci in afara, poate sa fie mai rau decat ceea ce traiesti tu in romania.
tu vezi barcelona cum vede cumnata-miu germania in concediu..
daca nu ai o baza in afara, job care sa te satisfaca sau ceva pe care sa-ti cladesti viitorul, nu ai nicio sansa
e frustrant sa lucrezi la spalat vase pt conditia ta? o sa te bucuri de confortul de tara straina (totul lejer, logic si pus la punct) si nimic mai mult.. ceea ce cred ca e prea putin pt tine
si in bransa de “spalat vase” lumea e mult mai jegoasa decat ceea ce vezi tu in romania
bucura-te de ceea ce e bun pt tine si nu te mai uita in ograda altuia si incearca sa-ti faci cat de des concediul unde iti place.
si in occident sunt uscaciuni.. de care tu inca nu ai avut ocazia sa dai cu nasul de ele..da,, cu adevarat de alta natura si cu o intensitate mult mai mica fata de romania
iti dau dreptate din multe puncte de vedere, sunt perfect de acord cu tine, dar sincer nu cred ca ai pleca la spalat vase in barcelona
“Ca_cum ar veni” suntem un cnezat. Adica pe vremea cand se bateau Vlad cu Gelu si cu Menumorut, unii faceau Notre Damme. Noi am ramas cam tot pe acolo, altii nu.
“In baza la faptu ca” e adevarat tot ce ai zis, ca politia e mobilier stradal, ca noi suntem un popor si nu cetateni (si ne mai si mandrim cu asta, in prostia noastra), nu iti mai ramane decat sa te comporti invers decat ai descris si sa pari dus cu capul, sau sa te duci in pestera. Daca gasesti una, ia-ma si pe mine. Daca gasesc una, iti dau de veste.
Ura!
Sunt convins ca vei avea o gramada de comentatori care-ti vor “demonstra” ca nu e asa. Chiar in comentariul de mai sus, acel “sincer nu cred” spune multe despre superficialitatea unor comentatori.
:) nu sunt prea multe de adăugat…țară tristă, plină de umor
@Alex
Sint sigur ca tu nu esti asha cum scrii, nici eu si nu cred ca nici unu nu avem de gind sa ne schimbam, si sint sigur ca sint o gramada la fel, cel putin asha am observat din comentarii. Din pacate majoritatea sintem cum sintem, asta e, mergem inainte… vorba unui prieten, nu mor caii cind vor ciinii, poate intr-o zi om fi si noi cum ne face placere sa credem ca sintem, pina atunci da-i inainte ca combati bine :-)
Ah, si inca una ca ma simt adinc azi, una de pe vremuri cind Vacanta Mare era ceva (adaptare):
“Sa facem de-o revolutie!”
“Pai nu sintem mah cam putini?”
“Putini putini, dar bine organizati!” :-)
Imi iubesc tara asta necajita si blamata, imi iubesc tara asta tanjita si vanata. E tara mea cu bune, cu rele.Cu trecut glorios,cu prezent ,nu totdeauna frumos.Stiu ca pentru unii ne tragem nu de la Ram, ci de la Romi …de unde-am fi, suntem Romani adevarati. Recunosc, avem si noi “falitii” nostri, dar ii au si altii pe-aI lor. Sunt si tipi cu tupeu, dar procentul fata de cei cu bun simt este prea mic. Romanii mei sunt buni si primitori, si calzi, si rabdatori. Am fost intro tara -nu o sa-i spun numele -cu multi ani de democratie inaintea noastra, cu libertati, cu standard de viata ridicat. Erau si ei primitori, dar pastrau o anumita distanta intre ei cand se intalneau, nu se-mbratisau, nu-si atingeau mainile, parintii nu-si asteptau copii in pragul casei parintesti pentru ca erau dusi in ‘azile “…separat de copii, avand privilegiul libertatii …de-atata libertate oamenii uitau ades de parinti,de prieteni,de cei din jur, uitau chiar si sa zambeasca cald, nu de complezenta.
Si tot liberi erau drogatii, si tot pe jos dormeau homlesii lor, ba uneori se mai si impuscau …si nu-i mai filma nimeni sa-si faca documentar de Palme D’or. Atunci mi-a fost cel mai dor de tara mea saraca,de ROMANIA mea, asa cum este cu bune, cu rele.
In schimb de la cei de acolo am invatat ceva.Sa nu arat cu degetul spre nimeni, acuzator.Mana are cinci degete, aratatorul va fi indreptat spre tupeist si celelate patru spre mine.