Aşa sună o vorbă românească şi mult adevăr grăieşte. Unii îşi pun probleme existenţiale cu privire la moralitatea altora, alţii se întreabă de ce ceilalţi nu iau atitudine, dar totul se rezumă, pînă la urmă, la felul în care vede fiecare lumea.
Acum vreun an şi jumate, la cîrciuma din faţa Facultăţii de Jurnalism, stăteam cu Andressa şi cu Ruxandra, în jurul unei mese pe care erau cîteva sticle de bere, şi ne contram pe tema lenei de care suferă poporul român. Concluzia era simplă: Andressa a cunoscut, la viaţa ei, doar persoane muncitoare, simpatice, cu voinţă de fier, care au vrut să facă ceva cu viaţa proprie şi au mai şi reuşit pe deasupra. Eu am văzut, în doi ani de presă scrisă, înainte de a mă muta în Bucureşti, mii de oameni care stăteau şi-o frecau aiurea, preferînd să bea în cîrciumă şi acasă decît să muncească. Prin urmare, eu spuneam că românii sînt leneşi, Andressa mă contrazicea.
Asta e premisa. Acum, punctual:
1. Primarul Neculai Onţanu cheamă Prima TV să arate ce ordine face el în rîndul lucrătorilor de la salubritate. O apucă de mînă pe o muncitoare şi îi stinge ţigara în palmă. Cum reacţionăm?
Simplu: eu, personal, sînt de acord cu atitudinea lui Onţanu pentru că trebuie făcut ceva ca toţi frecătorii de mentă să muncească pentru banii pe care îi cîştigă. Nu sînt de acord cu gestul lui Onţanu de a o arde pe mînă pe tanti în cauză. Sînt de acord că trebuie luate măsuri drastice, dar e problema lui Onţanu cînd îşi dă singur cu stîngu-n dreptu’. Un coleg de muncă îmi cere părerea, apoi mă întreabă de ce nu s-a dus aia să îl reclame pe primarul sectorului 2 la poliţie. Pentru că s-a simţit cu musca pe căciulă, de aia! Pentru că a simţit că a meritat-o. Iar tanti aia şi toţi colegii ei sînt plătiţi din banul meu, pentru care EU MUNCESC! De ce trebuie ca eu să muncesc, iar ei să stea degeaba şi să mai ia şi bani pentru asta?
2. Cazul celor doi bătrînei care dormeau pe nişte paturi pliante în buricul tîrgului. Resemnarea de pe străzile Bucureştiului, care va să zică…
Înainte de toate, sînt de acord că oamenii ăia, la vremea lor, au muncit de-au rupt, au fost cine-au fost. Nu sînt de acord cu lipsa lor de gîndire practică. Dacă ştii că poţi să ai probleme cu casa, să fii dat afară, fă ceva. Te lauzi că ai muncit o viaţă întreagă, dar cu banii ce-ai făcut? N-ai fost în stare să-ţi iei o casă a ta. De ce? Nu poţi să munceşti pentru că nu te ţine fizicul? Găseşte o muncă ce ar putea să îţi solicite intelectul.
Costin îmi dă un sfat:
Unchiul meu are o vorbă: “De oamenii bătrâni, bolnavi şi studenţi să nu râzi niciodată că poţi ajunge ca ei!”. Mie mi-o spunea în studenţie cu un substrat de umor moment în care matuşa mea îmi mai îndesa în buzunar un treijdemii.
N-am vrut să răspund, dar cred că e cazul să o fac, totuşi… Costin, dragule, nu-mi mai da sfaturi de genul ăsta pentru că nu ţin. Tu habar n-ai că, după ce m-am mutat în Bucureşti, am trăit două luni cu trei milioane de lei, plus un milion împrumutat, n-ai nici cea mai vagă idee ce datorii am avut, nici prin cap nu-ţi tună cîte zile am făcut foamea. Că acum îmi permit nişte chestii, că am nişte bani de cheltuit, că pot să ies la o bere de cîteva ori pe săptămînă, asta nu înseamnă că nu ştiu la ce se referea unchiul tău. Dar hai să-ţi spun o chestie: ca să ajung aici, am muncit şi încă muncesc de rup. Plec dimineaţa la serviciu, mă întorc seara, iar seara mă apuc tot de muncă, nu stau şi-o frec aiurea.
Şi mama avea o vorbă, ba chiar una pe care o cunoşti, că e moştenită din străbuni: “Îmi pare rău de tine, da’ de mine mi se rupe inima“. Iar cînd se pune problema ca cei care stau şi nu fac nimic să fie plătiţi din banul meu, pe care eu îl muncesc, atunci să-mi fie iertat, dar singura mea problemă este să-i văd pe ăia muncind.
E aceeaşi brînză ca şi pe RATB, cu pensionarii care au gratuitate. Vine cîte unul şi urlă că nu ştiu ce tînăr e nesimţit că nu-i cedează locul pentru ca el să şadă două staţii, în contextul în care ăla care stă jos plăteşte bilet. Îmi pare rău, dar există vreo 10 locuri rezervate bătrînilor şi handicapaţilor, dacă nu le-a prins e problema lui, pe restul locurilor sînt şanse egale. Te las eu să stai, nu vii tu să mă dai deoparte, nu mă interesează cît ai muncit tu toată viaţa. În momentul de faţă, eu muncesc pentru ca tu să circuli pe de-a moaca cu RATB-ul.
Costin, dragul meu, totul se rezumă, în viaţă, la muncă. Nu există noroc, norocul ţi-l faci cu mîna ta. Nu există “ăla a fost mai norocos şi, deşi e mai prost ca mine, ia mai mulţi bani“, există “am fost prost şi n-am ştiut să negociez, data viitoare ştiu ce trebuie să fac“. Nu există resemnare pe străzile Bucureştiului, există “a-ţi plînge de milă şi a nu face nimic pentru a schimba situaţia“. Nu există mila publică, există fraierii care nu-i lasă să moară. Ei e prefac că mor de foame şi circulă cu merţanu’, tu suporţi putoarea din RATB şi înghesuiala din metrou.
Ştiu ce am trăit eu, ştiu ce trebuie să fac pentru a nu mai ajunge acolo. Îmi pare rău pentru ei, dar nu e vina mea că nu i-a dus capul mai mult. Ar trebui să-mi pară rău că nu sînt cititor de Libertatea ca să mă impresioneze că ei locuiesc în stradă? Ar trebui să regret că nu mă uit la Iartă-mă! şi că nu bocesc la fiecare prostie? Nu cred.
Nimeni nu gîndeşte pentru tine, nimeni nu face nimic pentru tine, nimeni nu îţi dă de mîncare dacă tu nu faci ceva pentru cotul ăla de pîine, nu nimeni nu are grijă de tine la infinit. Da, ajut şi eu pe cine pot, cînd pot, cum pot, dar înainte de toate, mă uit la om: dacă are potenţial, dacă vrea, tot respectul. Dacă nu, e doar problema lui cum trăieşte. Nu-mi plac cei care îşi plîng de milă, care se victimizează. Dacă e un singur lucru de care sînt conştient, atunci ştiu sigur că acela e faptul că norocul nu există, ţi-l faci cu mîna ta. De asta nu-i suport pe leneşi, pe mincinoşti, pe cerşetori şamd.
gordon f @ 30.8.2007, 1:38 pm
pff… in legatura cu cazul ontanu, am declarat exact aceeasi atitudine cu tine pe blog la andressa, si s-a gasit un destept sa ma faca comunist. m-am simtit foarte tare… daca omul ala crede ca daca tu muncesti si ai constiinta muncii tale, esti cu siguranta comunist, atunci… nu mai am ce zice, si privesc muntii de gunoaie cum se strang.
Andrei Rosca @ 30.8.2007, 2:13 pm
Un post excelent si o argumentare perfecta. Felicitari.
Alex @ 30.8.2007, 2:20 pm
g f: eu nu am impresia ca esti comunist, sint total de acord cu tine ca trebuie sa existe si pedepse.
Andrei: multumesc :)
Alex @ 30.8.2007, 3:12 pm
Excelent post. In ultimul timp incepusem sa ma intreb de ce te-am adaugat in gReader. Acum mi-am adus aminte :). Texte ca acesta ma fac sa tot revin, dur (poate la limita extremului) dar pana la urma corect. Pacat ca in momentul asta toata lumea pune accentul pe prezent si pe situatia grea a lui X, nimeni nu se intreaba ce a facut X ca sa ajunga acolo. Si mai ales ce a facut ca sa nu ajunga acolo…
Adrian Cristea @ 30.8.2007, 5:29 pm
Cu batraneii sunt de acord cu tine, nimeni nu gandeste pentru tine!
Dar, asa cum i-am spus-o si lui Costin: oamenii ajung in strada fie din cauza altora (cu mai multi bani, influenta sau relatii), fie din cauza lor, (ca nu fac nimic ca sa nu ajunga in strada). Si noi nu stim care e situatia.
Tu reactionezi cu intoleranta celui care a tras cu dintii, a facut foamea si… a reusit.
Numai ca, fata de ei, ai avantajul a 30 de ani mai putin si a unei facultati in plus. Conteaza enorm
Iar Ontanu… nu are nici o scuza pentru comportamentul de vechil. Nu muncea? Sa o dea afara. Ce zici sa-ti vina Redactorul Sef cand te gaseste la o tigare si sa ti-o bage pe gat? Pentru ca “nu muncesti” pentru banii pe care ti-i plateste?
Imi placi cand scrii dur, nu si cand sari calul.
Alex @ 30.8.2007, 5:35 pm
Adrian: sint de acord cu tine cind vine vorba de Ontanu, ca s-a comportat nasol si sint de acord si sa fiu dat afara daca sint gasit la tigara si nu mi-am dat materialele la timp. diferenta e ca eu imi dau materialele la timp si reusesc sa-mi gasesc si timp pentru tutun.
Sint de acord si ca sint cu 30 de ani mai tinar ca ei, dar nu e vina mea daca ei nu au fost in stare sa se gindeasca la faptul ca primul lucru pe care ar trebui sa il faca un om in viata lui este sa-si gaseasca o casa.
Costin @ 30.8.2007, 6:51 pm
Alex nu ştiu de ce ţii tu neapărat să îmi dai mie teorii de viaţă şi despre greutăţile ei. Te-aş desfiinţa în 5 minute şi cred că ştii prea bine. Nu am avut decât 3 întâlniri live şi câteva discuţii unilaterale pe YM care îţi contrazic într-o oarecare măsură frazele de mai sus. Sa-ţi citez?
Anumite voci spun ca e posibil să fii tu chiar prostul descris mai sus.
În plus mai e mult până departe până vei ajunge un simulacru de model pe care aş putea să îl citez la o bere cu prietenii.
Cât despre veleităţile tale sociale… nu e nevoie să le mai etalezi înca odată. Mi-am dat seama de ele când erai intr-un genunchi în mijlocul străzii făcând un paparazzi show pe tema “paris hilton – tits focus”. Ah… scuze. Erau doi bătrâni care dormeau lângă un zid. De acest lucru m-am legat. Scurt.
PS. Şi cum dracu se face că percutezi doar când se milogeşte zeul tău să îţi arunce un os? Acum o săptămână nu ai putut scrie despre asta nu?
zvoner @ 30.8.2007, 8:13 pm
Mai e mult pana cand romanii vor invata ce e aia empatie, ce este mila, cu ce se mananca si mai ales cum se rezolva eficient mare parte dintre relele societatii.
Au si vesticii cantitatea lor de looseri. Fiecare cu povestea lui. Dar tare mi-e ca acolo cei carora li se face mila se duc si se implica in ONG-uri care se ocupa de oropsitii societatii, fara sa-i judece, incercand sa-i integreze in societate.
La noi, duca-se, sa ne lase in pace, si noi am dus-o greu, ne-am luat painea de la gura, am dus-o si mai prost sub Ceausescu, a fost nasol, acum cu greu am ajuns la bine, sa fie la ei acolo daca nu s-au descurcat. Sa se ocupe fraierii si milosii aia dobitoci de ei, pe noi nu ne intereseaza.
Si asa vom si imbatrani, reci, nemilosi, egoisti si egocentrici. Nici noua nu ne-a dat nimeni, noi de ce am da la altii? Las’ sa vina fraierii aia din afara sa se ocupe de looserii nostri. Hm. Am destui mosi imputiti la mine pe scara care gandesc si se comporta exact asa. Welcome to the club.
Poate ca totusi, in momentul in care amintirea foametei din gat si a lipsurilor personale se va estompa suficient de mult, vom fi intr-o dispozitie mai buna pentru oropsiti. Caci asa s-a intamplat si la vestici. Da’ trebuie sa mai curga apa pe dambovita pana atunci. Multa.
Alex @ 30.8.2007, 9:17 pm
Costin:
1. anumite voci au dreptate, eu sint prostul de acolo, vorbeam in nume propriu.
2. nu vreau sa devin modelul nimanui, nu vreau ca nimeni sa faca ce fac eu.
3. veleitatile mele sociale nu se rezuma la a face poze senzationaliste unor batrini si cred ca stii asta, prin urmare o sa trec cu privirea peste rautatea asta. senzationalismul l-ai vrut tu.
4. care zeu? nu am asa ceva, nu cred decit in mine. acum o saptamina eram prea ocupat ca sa scriu despre asta. acum am scris pentru ca mi s-a pus pata pe exhaustivitatea de care dau dovada toti.
SlimR @ 31.8.2007, 1:15 pm
cu riscul de a-l cita pe andrei rosca: excelent post, argumentare perfecta. my thoughts exactly, bine fara a fi trecut prin greutati pentru ca intr-adevar am fost si sunt un norocos.
apropos la multi ani pentru sf. alexandru nene ;)
deconectat @ 1.9.2007, 12:22 am
Uite o privire obiectiva asupra societatii romanesti. Cred totusi ca ai omis ceva: daca iei un astfel de om “lovit de soarta” si ii propui sa munceasca, ai sanse mari sa te injure sau sa te ia cu texte in genul “nu stiu eu sa fac asta” sau “nu stiu daca ma descurc.”
Eu sunt istoria comunitatii mele at Adrian Ciubotaru @ 6.9.2007, 1:23 am
[...] Deja prea blazati in a mai discerne impostura de adevarata poveste a nefericirilor de care suntem inconjurati, montati pe acea neincredre sociala venita pe valul hermeneuticilor de suspiciune, nu ne ramane decat sa le uram sanatate cu aceeasi umbra de cinism si inconstienta cu care credem ca istoria a inceput la poarta maternitatii in care ne-am nascut. [...]
AndreiRN @ 10.10.2007, 6:34 pm
Individualitatea materiala este o notiune relativ noua intr-o societate educata in utopia comunista.
Pana si in ziua de astazi putini romani fac distinctia intre munca productiva si munca suportiva. Intre munca ce produce CEVA si cea ce ii sustine pe cei ce produc acel ceva.
Majoritatea se asteapta ca atunci cand nu mai pot munci sau nu mai vor ei, sa fie intretinuti de stat din simplul motiv ca au muncit “o viata intreaga”. De acord dar unde sunt roadele munci? Le-ai baut? Le-ai cheltuit pe masini si benzina si mobila si haine? Le-ai piertut la speculati financiare? DA, si acuma ce mai vrei?
O astfel de atitudine li se pare “lipsa de respect”.
Problema reala a romaniei este ca are mai multi consumatori decat producatori si are mai multi “intretinatori” decat muncitori si asta datorita guvernului care nu sunt de fapt decat o mana de speculanti cu foarte putine cunostinte economice sau sociale.
alecu @ 26.3.2008, 6:51 pm
mam saturat sa stau in tara romaneasca locuri de munca sunt o gramad dar sunt prost platite. daca te angaje la o firma tebuie sa aiu o calificare sa te plateasca mai bine. asa se vb in tara romanesacaun necalificat ea 800 de lei er un calificat ea900 oare asa e bine sa mai traesti in tara romanesca
suntem o tara europeana pana la gat de comunisti
Eu sunt istoria comunitatii mele | Adrian Ciubotaru @ 23.1.2010, 6:25 pm
[...] venita pe valul hermeneuticilor de suspiciune, nu ne ramane decat sa le uram sanatate cu aceeasi umbra de cinism si inconstienta cu care credem ca istoria a inceput la poarta maternitatii in care ne-am [...]