Cei mai puternici aliaţi ai moralei publice din România sunt în afara României. Fără ei, toţi cei preocupaţi de sănătatea corpului social şi politic ar activa într-o continuă exasperare. Orice document şi orice declaraţie provenite din Occident în scop acuzator la adresa corupţiei autohtone au un efect salutar asupra opiniei publice sensibile încă la problemele morale ale actualităţii.

Mesajele anticorupţie lansate din Vest confirmă pe cei care activează ca România să nu se transforme într-o cloacă abil camuflată de o spoială de prosperitate. E tonifiant să vezi că instituţiile europene nu se lasă păcălite şi amână de la un raport la altul ridicarea monitorizării pe Justiţie. Cât timp monitorizarea e în vigoare nu se poate lăuda nimeni că am scăpat de corupţi: bolovanul atârnă încă de piciorul României.

Mesajele care acuză corupţia stârnesc, desigur, mârâielile unor politicieni şi jurnalişti. Se umflă în ei naţional-comunismul, acuză imperialismul european şi invocă destinul ţărişoarei noastre de mii de ani plasate sub tutela unor mari puteri. Ei pun în aceeaşi oală Istanbulul, Moscova şi mai nou Bruxelles-ul, asimilează comisarii europeni cu comisarii sovietici, iar integrarea europeană e de fapt o nouă cucerire a României: capetele noastre stau din nou plecate, s-a schimbat numai direcţia unei posturi milenare.

Uniunea Europeană e o putere suprastatală, dar nu poţi să o pui alături de imperiile clasice sub dominaţia cărora am stat mai toată istoria. Imperiile ne-au jefuit, UE alocă fonduri uriaşe pentru dezvoltare. Suntem cetăţeni, nu supuşi. Legile europene ţintesc cultivarea virtuţilor publice, aşa cum nu le-am avut niciodată. Trebuie să fii cel puţin de rea-credinţă şi captivul unei grave confuzii mentale ca să vezi în UE un nou imperiu.

Cât sunt de caraghioşi toţi aceia care dând cu tifla Europei cred că fac un act de mare patriotism. Ei încearcă să ne convingă şi pe noi că sunt buni români, dar actele de corupţie de care sunt unii acuzaţi şi tăinuirea unui trecut dubios nu sunt acte de patriotism. Ei sunt mai degrabă speriaţi, iar tema unei Europe tutelare ce-şi trece tăvălugul legilor peste ograda noastră poate fi alibiul perfect.

“Ia să ne mai scutească!” Cu un astfel de refren se îngroaşă Anti-Europa. Cei interesaţi o vor activa din underground la momentul potrivit. Lor nu le pasă decât de statutul şi de averile lor. Au vrut integrarea cu condiţia să fie după chipul şi asemănarea lor. Nu o integrare care să-i ameninţe, ci să-i conserve şi, eventual, să le sporească prosperitatea şi puterea.

Pe undeva, chiar Europa alimentează euroscepticismul. Costurile integrării le plătesc tot cei săraci. Ei vor fi cei mai uşor de manipulat împotriva Bruxelles-ului. În Anti-Europa îşi dau întâlnire populaţii pauperizate şi elite care, din diferite motive, se plasează în afara culturii unioniste. Dezamăgiţi de Europa am putea fi la un moment dat şi cei care am visat o ţară curăţată de corupţie, o ţară unde legile şi bunele moravuri domnesc realmente.

Mai degrabă decât puzderie de hypermaketuri, am fi dorit mai multă civilizaţie, o justiţie eficientă, o clasă politică cu adevărat respectabilă şi o viaţă publică salubrizată ca urmare a integrării. Am fi vrut ca ascensiunea în topurile economice internaţionale să fie dublată şi de schimbări în morala publică. Dezamăgiţi vom fi atunci când instituţiile europene vor privilegia viteza economică, slăbind sau chiar uitând viteza morală.

Nimeni nu s-a gândit că ţepele pe care câştigătorii din 2004 au promis că le vor planta în Piaţa Victoriei vor fi folosite la propriu. Oricum, ameninţarea prea semăna cu “execuţiile pe stadioane” clamate de C.V. Tudor. Metafora electorală a ţepelor conţinea însă mesajul că noii câştigători sunt decişi să elimine corupţia. După 4 ani, lupta anticorupţie a sfârşit în bălăcăreală şi trucuri politico-juridice.

Ridicarea monitorizării pe Justiţie, la care – în ciuda votului recent din parlament – politicienii încă mai speră, va fi o nouă victorie politică al cărei sclipici girat de Europa ar ascunde o realitate pe care tot mai puţini vor deschide gura să o denunţe.  Bruxellesul ştie asta, dar cel mai probabil nu şi-a făcut singura grijă din aceea de a nu face intrasigenţa morală să se simtă trădată.

Tags: corneliu-vadim-tudor, dumitru-badita, not-funny, politica, romania, stiri