Faza ca in final m-au apucat dracii, o poveste scurca, cind a nins data trecuta in decembrie am fost la parinti si am iesit sa dau zapada din proprie initiativa, m-am luat la vorba cu un vecin de peste drum, una alta in final a mers. Totu bun, dadeam eu la lopeti (pentru spectatorii mai tineri care nu au pus mina decit pe controller si pe minerul de la portiere le recomand sa se pregateasca mental ca nu e asha simplu cum pare), in sfirsit alta era idea. A nins cred ca in final vreo 2-3 zile la rind si am iesit in fiecare zi, timp in care am intilnit sa zicem vreo 30 de oameni, fata in fata, juma de metru, eu ma dau la o parte iar ei ce crezi ca fac? Ei bine, merg inainte, privirea in pamint, nu tu buna ziua, te-am vazut bah fiintza umana, am trecut pe linga tine, stiu ca nu esti stilp de beton, ba chiar mersi ca te-ai dat la o parte etc. Cu 2 singure exceptii: una, o doamna care in gluma mi-a zis ca pacat ca dau zapada la o parte ca mergea mai repede sa traga o geanta mare, i-am zis dar de ce nu va ajuta sotul, fiul, la care ea pai nu a avut chef sa iasa, ca ii duce packet cu cozonaci si alte de sarbatori nepotului, am zis hait batrinu nu il are la inima pe nepot. In sfirist, m-am oferit sa i-o ajut eu pina pe Calea Bucuresti (200 m) unde avea sa o puna pe microbuz, iar 2, asta si mai placuta, un nene mai in virsta, dar inc ain putere, a catadicsit sa-mi arunce o “incurajare” – dar nu am cum sa o iau la inima, deh om in virsta cu greutatile lui – “deh, acuma, cind se topeste…” (asta era a 3a zi, nins la rind in fiecare zi).

Asha cu experienta mea cu romanii mei concetani, oameni cu care vorba aia am trait citiva ani, nu i-am claxonat sau stropit cu BMWul in tromba, nu le-am spat capul cu manele ci doar le-am dat zapada sa nu pice in cur (mai tirziu am aflat de la un tzinc care mi-a aruncat-o si asta, “vezi mah, acuma trebuie sa cureti trotuarele ca altfel iei amenda”, i-auzi drace, mai tirziu am aflat de la taica’meo ca asha e, cica eu nu faceam munca filantropica, ci era de datoria mea…), ei bine, de la dragii mei concetateni nu am luat nici macar un buna ziua, ci mai degraba un ignore din’ala de ti-l da “descurcaretu” cind se descurca, ca el se descurca pe cont propriu, nu te poate include pe tine si nici macar buna-ziua nu iti da ca inseamna ca esti moale, cum dracu sa mai concurezi cu alt descurcareti daca toata ziua stai s ale dai buna ziua si sa discuti despre vreme. Deh, c-asha e romanu descurcaretz, bah ce naspa e la noi la romani, si uite ce misto e la ailalti. Eh mah, ca aia e animale sociale, noi sintem animale descurcaretze…