E posibil să am eu o imagine deformată. E posibil să fiu mult mai subiectiv decît îmi permit de obicei, poate şi din prisma experienţei de reporter pe social, poate şi din cauza oamenilor pe care mi i-am luat ca modele în meseria pe care mi-am ales-o. Dar trebuie să scriu, poate şi pentru că încep tot mai des să trăiesc cu impresia că unii jurnalişti de economic se dau mai rotunzi decît sînt, supraestimîndu-şi capacităţile, uneori de-a dreptul inexistente. Ştiu că generalizez, deşi nu e cazul, nu vorbesc de marea majoritate, vorbesc doar de aceia care se vor simţi. Aş putea, inclusiv, să dau vreo 20 de exemple, dar prefer să mă abţin.

Percepţia mea e după cum urmează:

- Auzi, tu ştii cu cine mă tutuiesc eu?
- Ei, da, spune-mi: cu cine?
- Cu managerul de la multinaţionala X, bă, ce ştii tu? Tu habar n-ai cine-s eu şi cu cine stau eu de vorbă!

Pe scurt, cam aşa stă treaba. De unde şi întrebarea mea: aşa, şi? Cine eşti tu? Şi cine-s ăia cu care stai tu de vorbă?

Scurte întîmplări

Ajung să cred că, odată intrat pe această nişă, unii încep să considere că, dacă stau de vorbă cu şeful nu-ştiu-cărei bănci, devin peste noapte bancheri, la rîndul lor. Practic, impresia pe care o lasă celor din jur este aceea de monkey-see-monkey-do, o ipocrizie bazată pe un parvenitism de joasă speţă. Ulterior, conduce la mîrlănie şi la grotesc.

O oarecare dom’şoară, ajunsă pe sticlă la o oarecare televiziune “dă business”, vorbind ca Morris, coafezul de la nu-ştiu-ce revistă pentru femei, îşi expune aroganţa în faţa tuturor. De jumătate de an, se îmbracă precum o corporatistă, vorbeşte despre branduri, se împiedică în tocuri de 15 centimetri pe care nu ştie să meargă. Însă cămaşa, înţelegi tu, cămaşa aia albă, cumpărată din Băneasa Shopping City, pe care şi-a vărsat un sfert de leafă, îi acordă dreptul suprem de a-şi împărtăşi aerele cu ceilalţi.

Problema n-ar fi dacă aerele s-ar transpune în discuţii pe subiectele de ştiri, dacă s-ar stîrni polemici pe marginea lor. Problema e atunci cînd aroganţa atinge cotele transformării în stare de fapt. Domnişoara e venită dintr-un sat uitat de lume, numai ea ştie cum a răzbătut pînă acolo, cîte murături a mîncat ca să-şi cumpere o cămaşă albă. Dar odată ajunsă, uită de unde a plecat, iar proaspăt căpătatul statut, acela de jurnalist “dă business”, este un vis împlinit. Peste noapte, a devenit dintr-o cenuşăreasă taman prinţesă. Ptii, drace!

Un ochelarist care a tocit toate cărţile pe băncile facultăţii ajunge, la rîndul lui, într-o redacţie de ziar financiar. Nu mai ţine minte nimic din tot ce a studiat, dar îi ştie pe cîţiva dintre directorii cu care a mai stat de vorbă şi care încă îi mai răspund la telefoane. Lucrează pe un domeniu de importanţă majoră, dar mult mai puţin important decît propria persoană. Nu e în stare să lege două propoziţii într-o frază, scapă virgule între subiect şi predicat, dar el e cineva. Un cineva care a ajuns un soi de duce al presei economice româneşti. Nu contează că mai sînt alţii ca el, care scot materiale mult mai bune, el e cel mai tare, “ce te bagi, bă, tu ştii cine sînt eu?”. Ei, hai, spune-mi, cine eşti? Unul cu freză de Beatles, expirată odată cu căderea erei hippie, care se dă important! Mare brînză!

Monarhia aroganţei

Un jurnalist, oricît de mult s-ar chinui să îi copieze pe oamenii cu care stă de vorbă, nu va ajunge niciodată să fie ca ei pînă nu se lasă de meserie. Va fi tot doar un jurnalist, indiferent de funcţia pe care o ocupă. Nu va avea niciodată putere de decizie ca managerul pe care îl intervievează, firma la care lucrează nu va putea influenţa niciodată o criză financiară, oricît de şef ar fi, niciodată nu va fi în stare să intre în liga şefilor de bănci sau de multinaţionale.

A încerca să copiezi comportamentul unui manager de top este ca şi cum ţi-ai da singur cu tesla-n cap. Una e să îi admiri pentru ce au ajuns, alta e să-i invidiezi pînă-ntr-atît încît să ajungi să-i copiezi şi pînă şi pe asta s-o faci prost. Nu, tu nu vei avea niciodată influenţa lui şi nu, tu nu vei avea niciodată salariul lui de sute de milioane pe lună.

Atitudinea de omniscient nu te face de neînlocuit. La fel cum tu ai urcat pupînd în fund şefii şi mîncîndu-i de fund pe cei care ţi-au fost şefi, la fel vor veni şi alţii din urmă. Greaţa nu aduce niciodată nimic bun, iar într-un final vei realiza că, de fapt, nu joci în aceeaşi ligă cu managerii, ci eşti doar un copil de mingi care şi-a irosit viaţa cumpărîndu-şi haine de corporatist, poate-poate vei fi băgat în seamă încă un pic.

Precizare

Nu vreau să fiu înţeles greşit, n-am nimic cu oamenii din presa de business, am fost acolo, am văzut cum merg lucrurile, nu mi-a plăcut, nu-mi place economicul, mai am un pic şi îmi pun pe picioare propria afacere, produce mai mult decît atunci cînd lucram acolo şi, cine ştie, poate într-o zi mă trezesc la uşă cu un nene din categoria celor de mai sus. Dar mi-am adus aminte, aseară, despre nişte personaje care consideră că avînd “un public premium” (sic!), sînt cu mult mai buni decît un jurnalist de la orice altă publicaţie.

Supraestimarea asta nu aduce decît schimbări negative, începînd cu pierderea propriei personalităţi. E grav. În loc să progresezi ca individ, regresezi într-o maimuţă care copiază personalitatea altcuiva. Dacă lucrezi la un financiar, nu eşti cu nimic mai breaz decît cel care lucrează la un ziar social. Eşti doar un jurnalist oarecare, fără personalitate, care se duce la conferinţe de presă şi dă copy/paste la comunicate sau la ştirile de pe agenţii. Nu faci nimic în plus. Nu reprezinţi nicidecum crema jurnalismului, oricum nu-ţi va ţine nimeni minte numele după ce vei ieşi din media, iar cînd o vei face, vei descoperi că toţi acei manageri pe care i-ai copiat ani de zile nu te vor recunoaşte ca prieten, ci doar ca pe un jurnalist cu care, la un moment dat, au stat de vorbă.

Nu există nici un aristocrat în presă. Nu există nici un rege, nici un conte, nici o prinţesă, nici un duce. Există doar jurnalişti buni şi jurnalişti proşti. Greţurile nu te fac cu nimic mai bun. Ţoalele de firmă nu se văd pe sticlă, brandurile serioase nu-şi imprimă sigla pe trei sferturi de cămaşă, iar tu nu vei avea niciodată zecile lor de mii de euro în fiecare lună, în cont.

E atît de simplu… Doar-doar o pricepe cineva.

17 comentarii

  1. dar vezi, oricat de mult ai repeta acest lucru, nu se va schimba prea mult, pentru ca sunt cu totii produsele unui sistem, nu indivizi unici. Iar sistemul, l-am hranit si noi de ceva vreme.

  2. Total de acord :)! Din pacate!

  3. E plina lumea de indivizi depersonalizati, de nulitati care au uitat de unde au plecat si de parveniti.
    Si, paradoxal, e plina lumea si de “fals consens” :-)

  4. auci. alex, cred ca problema expusa poate fi extrapolata. din pacate, sunt putini oameni care isi mai aduc aminte de unde au plecat, indiferent de domeniu. altii isi aduc aminte dar o fac pentru imagine, nu?

  5. rahat! adica daca eu am trei contracte stabile care imi aduc o mie de euro pe luna si mai scot inca vreo doua mii pe luna din alte chestii (prin absurd, nu cistig atit), asta inseamna ca tre’ sa spun ca weekendul trecut mi-am luat blugi de la Zara, ca aia din Obor imi stateau in git? Si sa ma laud cu banii pe care ii cistig, desi eu am zile in care n-am ce minca din cauza clientilor care ma platesc cind isi aduc aminte? Doar asa, de imagine?
    Fireste, exemplul de mai sus e doar un exemplu, nici nu cistig atit, nici nu mor de foame, ba chiar am intotdeauna bani in buzunar, iar uneori imi mai cumpar si cite-o camasa de la Zara, cind prind reduceri. Dar chiar e necesar sa ma sparg in figuri doar pentru ca pot? Prefer sa spun ca sint mic si prost, sa-mi iau blugi din Obor pentru ca unii sint chiar misto, chiar daca ma costa doar cu 20 de lei mai putin decit aia de la Zara, si sa-mi vad de treaba mea linistit.
    Stii, asta cu imaginea e foarte delicata. E fix pe principiul “noi ne facem ca muncim, ei se fac ca ne platesc”. Vai, dar uite, eu muncesc, stau doua ore jumate la doua mii de semne! Ce inseamna asta? Ca esti prost si nu poti mai mult de-un material pe zi, dar stai trei ore la el ca sa te vada seful ca muncesti, “vai, dar ce angajat silitor am!, mai mare dragul!”, in timp ce aia care-si fac treaba in deadline si ramin si cu timp liber sint luati de prosti ca vorbesc pe YM sau la telefon cu oameni de la care chiar scot materiale, pe principiul “folosesti resursele companiei in interes propriu”.
    Da, poate fi extrapolata, e adevarat. Dar asta cu “pentru imagine” e atit de complexa… incit nu prea-mi vine s-o cred. Tind sa cred ca, mai degraba, e vorba de invidie si de parvenitism. Parerea mea.

  6. Lucrez de mai multi ani ca jurnalist economic, cunosc destul de bine genul de oameni din domeniu. As vrea sa prezint si o alta abordare a chestiunii hainelor. Ceea ce am invatat inca de la inceput este ca nu poti sa mergi la un interviu la o multinationala imbracat in blugi si in tricou, adica poti, dar n-ai cum sa construiesti o relatie profesionala in felul acesta. Nu zic ca trebuie haine “de fite”, dar trebuie sa fii tratat, sau sa incerci sa fii tratat, de la egal la egal. In acelasi fel, nu poti sa mergi la o conferinta de bancheri imbracat in tricou, cand toti sunt la patru ace. Un costum si camasa (poate de la Zara, poate din Obor, poate de la taraba – chiar nu e important) nu este un semn de parvenitism ci un semn de respect. Parerea mea. Chestiunea cu imbracatul este importanta pentru scopul pe care-l urmaresti. Vrei sa construiesti o relatie constructiva cu ei? Trebuie sa le impui un oarecare respect. Este vorba despre a vorbi un limbaj similar cu sursele pe care le vizezi. Desigur, cand pierzi reperul si nu stii unde este limita, atunci intr-adevar cazi intr-un fel de penibil. Dar asta nu-i legat de haine, ci de alte lucruri mai serioase :)

  7. partea cu hainele o inteleg perfect, dar nu despre ea era vorba, ci despre atitudinea pe care unii cred ca au dreptul sa o afiseze doar pentru ca au platit jumate de leafa pe niste haine.

  8. suna nitel a invidie textul tau dar, pe de alta parte, ai si dreptate; caz tipic de dedublare…

  9. Oh yes!! You are so right! Pare-mi-se ca stiu despre cine vorbesti. Ma incurca insa un pic descrierea, pentru ca aproape toate din redactie se potrivesc.:))

    @clujeanu – crede-ma, nu e vorba de pic de invidie.

    Semneaza,
    Cineva din redactia TMC.:)

  10. da-le cate un mail cu postul :p

  11. bah, da-mi voie sa-ti dau dreptate. nu stiu cum naiba se face ca redactiile astea de ziare locale (nu stiu prea multe de cele centrale) aduna tot felul de coate-goale care au impresia ca au devenit niste dumnezei daca fac economic sau politic. am fost in conducerea unei asemenea publicatii, ma dadeam de ceasu mortii ca nu-mi veneau stirile la timp… si ce crezi? venea pulica beat mort si flamind de pe ”teren”, dind in voma, dar zbierind: tu stii cine sint eu? eu beau cu primarele, beey… si in buzunar, ce crezi? stire dictata de insusi maria sa, premarele. l-a imbatat pe flamindu nostru care se lauda ca el are nu stiu ce mare trecere la sefu. da-i ma naibii, bine ca am plecat din acest domeniu. ofofof, de-ar sti lumea ce hiene ipocrite sint prin redactiile astea…

  12. Alex, ai dat cu ciocanul drept in cui. Bine zis. Si eu sunt prin media (radio, dar oricum am “relatii” cam peste tot) si ma uimesc unii colegi de “breasla”. Stiu de unde au plecat multi si mai ales cat sunt de agramati de fapt (chestie ce se vede cu ochiul liber pe textele lor), dar au exact atittudinea asta despre care vorbesti. Parca ei sunt Prefectul, Primarul sau Presedintele, ori macar Tiriac, daca mai sus nu se poate. E bine ca in toate sa avem masura si sa realizam cine suntem de fapt. Dar asta cere multe chestii “suplimentare” si nu toti “le are” :D

  13. e ciudat cum niste haine atat de scumpe pot crea o imagine atat de ieftina:)

  14. cred ca nu e nimic rau sa pleci de jos, sa cresti profesional, si sa ajungi sa fi respectat, sa contezi… aerele, talentele de suficienta, reducerea la propria persoana, ignoranta colaterala, sunt pacatele vremurilor actuale…imi pare atat de rau pentru sclavii hainelor, de tributarii unor modele asimilate…cat despre primar, presedinte sau orice alt demnitar, sa nu uitam ca sunt cetateni, ca toti muritorii de rand, si pana cand noi nu ii vom privi ca atare, ei se vor da mult mai importanti decat sunt…oricum, toti cei care imbraca o alta haina decat a lor, platesc pentru impostura ori de cate ori detecteaza in preajma lor o persoana de calitate…problema e ca sunt prea putini acestia din urma…dar cei din urma vor fi cei dintai, parca!?

  15. Alex, felicitari pentru articol, anumite lucrurile trebuie sa ti le spuna cineva in fata ca sa le vezi…

  16. pe mine cel mai tare ma deranjeaza suficienta de care dau dovada atunci cand abordeaza un subiect. pana la urma, de aici decurge totul. daca ar fi aroganti dar la obiect si cu temele f bine facute, nu ar fi nicio problema. din pacate, majoritatea habar n-au despre ce vorbesc si spun prostii sau sunt rau-intetionati si nu explica ce trebuie (truncheaza informatiile pana devin inutile si imposibil de inteles fara o pregatire anterioara).
    si, ca o completare, nu e vorba numai de jurnalistii de business. aroganta e prezenta si la sport, social etc. am auzit destui care spun cu emfaza ca eu ii spun lui gheorghe hagi gica si lui becali gigi. dupa care declara ca oricum respectivii sunt cam prosti sau dobitoci, dar oricum inferiori lor.
    ma rog, nu mai vorbim de alte meserii, ca si pe acolo (adica oriunde!) gasesti oameni la fel de ”bine pregatiti” si aroganti.

  17. si macar de ar fi ceva de capul jurnalistilor astora de business. in afara de cativa (si imi ajung degetele de la o mana sa ii numar) toti nu stiu decat sa rescrie in propozitii dezvoltate ce le-a spus la telefon biznismanu’ X sau Y sau ce analiza au mai vazut ei pe net. eu prestez la o firma de monitorizare de presa si vreau sa spun ca de la inceputul anului maretii jurnalisti de biznis scriu aceleasi lucruri, aceleasi idei. doar vorbele difera

Lasa un comentariu




* = obligatoriu


Do NOT fill this !

Abonare / RSS & Mail

Fii la curent! Aboneaza-te prin RSS Primeste articole noi in fiecare zi. Aboneaza-te pe mail! iPod? MacBook? iPad? Prowdly powered by Webfactor. Quality hosting Conectat prin router de la Oktal. Electronice

Publicitate

Din aceeasi categorie

Sponsori

Ce port azi .ro Curs intensiv de publicitate online USBMania.ro

Comentarii recente

Articole recente