A prins ultimii ani ai monarhiei şi a trecut prin toată perioada comunistă. A fost la catedră vreo 30 şi ceva de ani, plus încă vreo opt-nouă pe care i-a muncit în fabrică. E stelist convins, de cînd se ştie, ba şi-a “corupt” pînă şi tatăl să ţină cu echipa lui favorită. transformîndu-l într-un fost dinamovist. Cumpără foarte rar ziare, iar cînd o face, mai pune mîna pe cîte-un ProSport sau pe cîte-o Gazeta Sporturilor.

Mă întreabă ce fac cu vechiul laptop, cu Acerul. Acum, daca tot am unul nou, nu i-l dau lui? Că, uite, el e pensionar, banii de la stat nu-s chiar aşa de mulţi, chiar dacă a muncit o viaţă, nu prea-i mai convine să cumpere gazete, plus că ştie el că poate să citească ştirile şi pe internet şi că, în afară de abonamentul de net, nu mai trebuie să plătească nimic. Plus că poate să citească mai multe ziare, chit că îşi strică ochii în monitor. În fond, la vîrsta lui şi cu hipermetropia de care suferă, tot aia e.

Ba mai mult, poate să vorbească şi cu fiică-sa şi, eventual, şi cu fi-su, dacă-l prinde mai liber. Ştie că există ceva, mesengier, el trebuie doar să scrie la tastatură şi să citească ce-i răspunde, dar cum fiică-sa are şi cameră video pe laptop, poate s-o şi vadă. Nu ştie el engleză, că pe vremea cînd era în şcoală se preda franceza şi rusa, da’ s-o descurca. De franceză, eh, nu-i capăt de ţară, mai ştie şi el “ce-au uitat francezii“, altfel spus nimic, dar oricum nu-i trebuie, că oricum engleza e limba care contează.

S-a născut în 1938. În toamnă împlineşte 71 de ani. De regulă, oamenii ajunşi la o anumită vîrstă, încep să refuze orice înseamnă nou. Nu le pasă lor de ce soiuri de telefoane mobile au apărut, că fac aia sau cealaltă, nu le pasă de cît de performant e calculatorul nepotului, ce?, să zică mersi că are, că alţii n-au, că oricum pierde vremea aiurea şi îşi strică privirea stînd cu ochii beliţi în monitor. Iar internetul? Ce e ăla? Ah, mofturi, al dracu’ copil, vrea poze cu femei goale!

Nu şi el. Şi, sincer, nu mă mir. În ciuda transformărilor “normale”, considerate “fireşti” de mai toată lumea, mai exact ignoranţa, indiferenţa faţă de nou, există persoane în vîrstă care văd viitorul mai clar decît cei mai tineri. Şi nu mă refer la americanca de 65 de ani, venită în România cînd eram eu prin clasa a douăşpea, care scria pe un blog (deşi, în mintea mea, aveam impresia că trimite un mail, dar nu reuşeam să văd nicăieri butonul “Send”, ci doar un amărît de “Publish”), dar care ştia ce e ăla net de cu multă vreme înainte de a intra dial-up-ul decent în ţara noastră.

Las la o parte importanţa tot mai sporită pe care o are internetul în vieţile noastre şi mă întreb, oarecum tîmp: eu cum voi vedea lucrurile cînd voi ajunge la vîrsta lui? Voi avea aceeaşi deschidere? Voi înţelege la fel de uşor direcţia în care se mişcă lucrurile?

Tags: gazeta-sporturilor, internet, new-media, prosport