Cînd ne-am apucat de renovat apartamentul, am avut de ales între două echipe de zugravi. Primii, ai dracului de scumpi, ne-au explicat că pentru dormitor, sufragerie, turnat şapă şi montat parchet, durează cam o lună şi ceva. Ceilalţi, pentru toată casa, plus montat gresie în bucătărie şi baie, ne-au spus că mai mult de o săptămînă nu durează. Ambele echipe venite pe recomandări. Primii, mai scumpi, ceilalţi, veniţi cu dedicaţie, deci mai ieftin.
Am ales, desigur, varianta a doua. Într-o săptămînă, per total, oamenii au rezolvat. Au scos vreo 20 de saci de parchet şi în jur de 40 de saci de moloz. Cînd spun moloz, mă refer strict la sufragerie, unde adîncimea de sub parchet începea cu 11 centimetri şi atingea, pe alocuri, 14. Deci muncă serioasă. În dormitor, norocul nostru, n-am avut moloz sub parchet. Dar, per total, ca să niveleze, s-au băgat nu mai puţin de 81 de saci de şapă, a cîte 40 de kilograme de bucată. Adică, în două camere, vreo două tone şi patru sute de kile. De altfel, la 40 de saci de moloz ori vreo 50 de kilograme de bucată, cam tot atîta umplutură.
Şi acum ajungem la ce ne doare. Deşi oamenii (patru meşteri) s-au apucat cu un nesperat entuziasm, într-o luni dimineaţă, pînă vineri, entuziasmul se duse dracului. Fix la final, la partea de finisări, au lăsat-o mai moale, iar pe unde aveam nevoie de pereţi cît mai drepţi, m-am trezit cu urmele şpaclului cu care au întins gletul. E drept, nu putea să iasă perfect. Varul dinainte era dat direct pe tencuială, iar ca să iasă ca la carte, ar fi trebuit dat glet peste tot, nu doar unde existau denivelările cauzate de “florile” de pe urma diblurilor scoase din pereţii de cărămidă.
Deşi, per total, n-aş putea spune că sînt nemulţumit de cum au lucrat (ba dimpotrivă, diferenţa e de la cer la pămînt), sînt un pic uimit de traiectoria entuziasmului meşterilor. De fapt, sînt convins că se poate generaliza, mai ales că inclusiv mie mi se întîmplă, citeodată, să iau pauze tocmai ca să nu fac ceva doar ca să fie făcut.
Dar stau şi mă gîndesc la un lucru: deşi mie mi-au luat mai puţin decît ar cîştiga în mod normal de pe urma unui apartament cu două camere (cum ziceam, au venit cu “dedicaţie” de la un prieten: “Bă, nu-l jupuiţi, că omul n-are viloase şi gipane“), asta nu motivează delăsarea de pe final. Ba mai mult, le explicasem că mai ştiu cel puţin un om care are nevoie de nişte zugravi buni, de la care n-aveau decît să ceară cît doresc.
Şi aici ajungem la ce e crunt de dureros: chiar dacă mie mi-au luat puţin, dacă îşi făceau treaba ca la carte, fără urme, fără amînări pentru unele finisaje pe care singuri s-au angajat să le facă (am schimbat uşa băii şi, după montare, mai rămîneau unele lucruri de făcut), aş fi dat mai departe numărul de telefon fără nici o jenă.
Acum, în momentul în care ştiu ce urme mi-au lăsat (inclusiv un finisaj de vopsea care s-ar numi mai degrabă mînjire – omul n-a spălat bine trafaletul de alb, în consecinţă am nişte roşu mai deschis pe ici, colea), am o jenă în a da mai departe datele de contact. Prin urmare, nu eu sînt cel mai afectat de genul ăsta de comportament, cît mai ales ei. Dacă eu am rămas cu cîteva urme de şpaclu pe glet sau cu cîteva urme de vopsea mai deschisă pe un perete, o să-i chem să repare, că de asta le-am achitat toată lucrarea.
În schimb, ei vor avea cel mai mult de suferit. Un amic, căruia i-am explicat epopeea meşterilor de apartament la trei zile după ce oamenii se apucaseră de treabă, îmi aminteşte constant că vrea numărul lor de telefon. Acum, după ce am rămas cu cîteva finisaje în aer, nu ştiu exact ce să fac: dacă îi dau numărul de telefon, iar oamenii muncesc la fel ca la mine, eu voi fi cel care-şi va lua înjurăturile pe motiv că i-am dat nişte meşteri slabi.
Pe de altă parte, am o jenă în a-i spune că trebuie să stea cu ei, să fie sigur că iese bine. În fond, sînt meşteri buni, dar delăsarea din ultimele zile îţi cam ţine nervii în priză. Iar omul are un job care îl ţine mai mult la birou şi nu îmi permit să mă joc cu timpul lui. Aşa că prefer să văd cît de bine îmi vor finisa ce a mai rămas de finisat şi abia după aia mă hotărăsc dacă îi recomand mai departe.
Aşa cum eu primesc recomandări de la foştii clienţi, la fel primesc şi oamenii care timp de o săptămînă mi-au făcut casa. Ce nu prea reuşim să înţelegem, per total, este că recomandările vin în funcţie de cît de bine lucrezi. Desigur, per total, sînt mulţumit de cum au lucrat, dar nu vreau să-mi asum înjurăturile cunoştinţelor. Oricît de silă ţi-ar fi să termini o lucrare, dacă vrei să ajungi şi la alţii, n-ai încotro decît să o faci cît mai bine. Altfel, ajungi în situaţia în care clientul, deşi mulţumit per total, se va gîndi de două ori înainte de a recomanda.
E drept, aici vorbim de o lucrare de o săptămînă, dar am păţit-o şi mai rău. Dulgherul care a venit să-mi monteze uşa băii a dat chix fix pe final. I-am explicat că am pereţi de cărămidă şi că pricep că trebuie dibluri, dar să aibă grijă. E un perete interior de 14 centimetri, să nu bage dibluri foarte lungi, că ies pe partea cealaltă. A priceput, a băgat trei dibluri ca lumea. Pe al patrulea însă l-a ales după ce i-a picat pe mînă: un diblu de 12. Care, bineînţeles, a făcut o ditamai “floarea” pe partea cealaltă, cam cît un capac de borcan de 800 de grame, de vreun centimetru şi jumate adîncime. Adică altă distracţie pentru zugravul care a venit să finiseze.
O altă problemă cu mulţi “meşteri” este că după ce i-ai contactat şi ţi-au cerut un preţ, pe care tu îl accepţi, că doar vrei să termini cît mai repede cu lucrarea, este neseriozitatea. “Un milion ca să montez uşa azi“, zice pe la ora patru jumate după-amiază. Zic da, îl aştept. Mă sună că mai întîrzie. Mă bazez că vine, aşa că nu caut pe altul. La opt seara, îmi zice s-o lăsăm pe a doua zi dimineaţă, la şapte. Mă trezesc cu noaptea-n cap, la şase, şi aştept pînă la ora 11 un semn de la el. Între timp, îl sun, are telefonul închis. Dacă ar fi îndrăznit să vină, totuşi, cînd ajungea în apartament, îi arătam două uşi: întîi pe cea montată de altul, apoi pe cea pe care să iasă din casă.
Indiferent că e criză sau nu (şi un milion pentru o oră, cît îi ia să monteze o uşă, e oricum foarte mult – eu nu cîştig atîţia bani pe oră), dar mai ales acum, cînd problemele financiare sînt la ordinea zilei, eu vreau să te plătesc pe tine, cel care te pricepi să faci o treabă, iar tu nu vrei să-mi iei banii. Mi se pare revoltător, mai ales în contextul în care, peste vreo jumătate de an, o să mă sune să mă întrebe dacă nu cumva mai am o uşă de montat.
E stupid să generalizez, dar există foarte mulţi români care, deşi au oferte de muncă, nu vor să muncească, după care se plîng la tot pasul de sărăcie. Exemplul cu dulgherul e doar unul. Şi atunci, cum să nu fii cinic? Cum să nu îi răspunzi unui cerşetor “Nu” înainte de a te întreba ceva? Nu de alta, dar eu aşa procedez, iar cei mai mulţi rămîn miraţi că nici n-au apucat să deschidă gura.
Şi totuşi, întrebarea rămîne: mulţumit, per total, sînt, dar e sau nu cazul să îi recomand pe zugravi şi altora?
Aurel @ 10.10.2009, 8:42 am
-cica era o vorba: “sunt prea sarman ca sa iau un produs ieftin” ; oare chestia asta nu se aplica si in cazul serviciilor?
-sa dau un exemplu asupra achizitionarii unui produs: in domeniul computerelor, prefer un brand-name fiabil, poate “un pic” uzat moral, dar nu trebuie sa dau explicatii la 45 de ani colegilor si prietenilor de ce am luat asa vechitura, si nici macar nu trebuie sa-mi fac imagine prin produsele care le achizitionez fiindca imagine-mi fac prin ceea ce transmit si prin modul de a ma comporta zilnic in societate.
-asa ca, daca-mi iau un IBM P4 la 3 gb la un pret mai mult decat rezonabil, fara dual core-uri sau core 2 duo , tusesc cumva? nicidecum, imi vad pur si simplu lungul nasului, si ma simt excelent legat de achizitia facuta…ba mai si fac haz de necazul unora care iau calc noi, facute din bucati, cu care au probleme destul de des…
ok, sa revenim la “serviciile noastre”:
-un meserias bun se gaseste greu, tre sa stii sa citesti oamenii si sa-i verifici personal, prin anumite concluzii pe care le poti trage rapid (astea reies din comportamentul lor); de cele mai multe ori nu m-am inselat, nici in privinta oamenilor, nici in privinta meseriasilor, ca de, asta-i viata, ne place sa cunoastem oameni noi, caractere diverse, suntem curiosi de cand ne nastem…
-am schimbat faianta in baie singur, dupa o documentare de vreo 5 ore pe net si niste sfaturi primite de la niste baieti din domeniu; am facut treaba excelent si mi-e drag si azi de ceea ce am facut (mentionez ca sunt ing constr, nu mai practic, dar nici nu ma pricep mai mult decat altii, fiindca la facultate invatam prea mult calcul de rezistenta si mai putin meserii din constructii)
-ce voiam sa spun cu asta? ca daca vrei sa devii maserias, ai bunavointa, un pic de inteligenta practica si ceva bun simt in privinta lucrului bine facut, poti invata o meserie relativ rapid, in 3-4 luni devenind expert…
-si uite ca ajungem si la meseriasii tai: ei deja stiu ca sunt angajati si-i vei plati pana la capat, asa ca, din indolenta, poate nesimtire, poate comoditate, poate lene, poate toate la un loc, s-au gandit ca, pe final, sa o lasa mai moale; iti spun sigur, asta-i specificul natiei noastre, la nemti nu se intampla asa ceva.
-ghinionul tau e ca stai in Bucuresti, si aici sunt fel si fel de asa zisi meseriasi (tu ai avut totusi noroc cu ei!), deveniti peste noapte mari specialisti in domeniul lor; eu stau in Curtea de Arges si intotdeauna gasesc meseriasi buni, dar poate am si timp si fixismul asta, care m-a insotit toata viata, de a alege ce-i mai bun.
-sugestia mea e sa-i recomanzi colegilor, prietenilor, dar sa le si atragi atentia: “bai, aveti grija cu meseriasii astia mai spre sfarsit, ca lucreaza asa si asa…atentionati-i din timp sa nu aveti probleme la finisaje…ca mine :)
Hai sa-ti spun o chestie: daca erai in Barlad, cu siguranta aveai parte de meseriasi mai buni…o zi buna!
PS misto articol…si scuze daca m-am exprimat oarecum dezlanat, expunandu-mi ideile de-a valma, fara corerenta sau succesiune logica…
moto_lady @ 11.10.2009, 1:50 pm
Am avut si eu parte de oameni carora vroiam sa le dau bani,sa-i angajez si n-au vrut.Nu erau meseriasi,ci imi trebuiau pentru o revizie dar comportamentul a fost acelasi.
Cat despre recomandare,da nr lor la amicul tau,dar spune-i clar ce-ai patit cu meseriasii.Daca ii vrea pe aia in continuare sau nu,e problema lui;tu ti-ai facut datoria
Stefan A. @ 11.10.2009, 3:23 pm
Intimplarea face sa citesc acest articol . Aceiasi intimplare face sa lucrez in constructii de 20 de ani dar in Italia .
Citeva greseli comune a clientilor .
1 – Pretul nu se contracteaza la telefon .
2- In baza unei vizite gratuite la casa clientului , se face un preventiv in care se descriu toate lucrarile de efectuat, in ordinea executarii lor si pretul aferent fiecarei operatii . In Italia , acest pret include si materialele de consum .
3- Ramin surprins ca au reusit sa faca o sapa si o pardoseala in parchet in asa scurt timp.
O sapa normala are nevoie de 200 zile /5 cm de grosime pentru a fi (in teorie) uscata suficient pentru a monta parchet .
O sapa speciala , cu timp de uscare rapid , are nevoie de cel putin 20 zile pentru a fi uscata , buna pentru parchet . costa 200 % fata de una normala .
O alta sapa speciala , cu uscare ultrarapida , are nevoie de 5 zile pentru a fi uscata , buna pentru parchet . costa 350 % fata de una normala .
Ce inseamna uscat , bun pentru parchet ? Inseamna o sapa care la momentul montarii pardoselii in lemn , are o umiditate relativa sub 2 % in greutate . (norma UE ). Adica la 100 grame sapa , umiditatea nu poate depasi 4 grame de H2O . Unicul aparat omologat UE pt . a masura umiditatea in pardoseli : higrometru cu carbit .(in general este made in germany).
In cazul ca au montat acest parchet prin lipirea cu adesiv , sapa cu umiditate mai mare de 2 % va duce inevitabil si obligatoriu la umflarea parchetului !! Cu cit umezeala relativa este mai mare in sapa , cu atit umflarea este mai rapida .
La sapa cu 5 % umiditate rezidua , parchetul se umfla in 3-4 zile .
La sapa cu 3,5 % umiditate rezidua , parchetul se umfla in 2- 3 saptamini .
In cazul in care a fost montata o pardoseala flotanta ( fara lipici intre pardoseala si lemn,tip pardoseala laminata imitatie parchet ) , este obligatorie o bariera anti umezeala , o pelicula de polietilena speciala care impiedica trecerea umezelii din sapa in lemn .
In general , zugravul zugraveste , parchetistul pune parchet si il lucreaza ( in cazul parchetului normal care trebuie raschetat si lacuit) , timplarul monteaza usi , ferestre sau mobila pe masura (masuri speciale ).
Deci , nu pretul mic face lucrarea buna , nici pretul mare nu asigura calitatea ( profitul este umflat ).
Pretul mediu asigura o calitate corespunzatoare . Ca idee generala , cine face tot , nu pricepe nimic .
De ce credeti ca noi astia care sintem cu sutele de mii in Vest si sintem si meseriasi cautati nu vrem sa venim acasa ?
Stefan A. @ 11.10.2009, 3:25 pm
Corectie : la 100 grame sapa , umezeala nu poate depasii 2 grame H2O. Scuze .
Alex Mihăileanu @ 11.10.2009, 5:55 pm
Tu stii mai bine cum sta treaba cu şapa si umezeala. Şapa turnata la mine e ceva Baumit C16. Teoretic, din categoria care trebuie udata sapte zile, dupa cum scrie pe sac. PRactic, a fost udata cam patru zile si s-a uscat destul de bine. Am avut noroc si de vreme buna, iar la etajul sapte, cu soarele care bate in casa aproape toata ziua, se face foarte cald. Au trecut aproape trei saptamini si parchetul nu s-a umflat. Acum, ideea e ca am pus parchet laminat (lemn de artar) pe folie de trei milimetri, cu aproximativ un centimetru lasat liber linga perete, tocmai in eventualitatea in care se umfla. Pina acum, in afara de praf, n-are nimic :)
Legat de celelalte puncte, pretul nu s-a negociat la telefon, ci dupa ce ambele echipe de mesteri au vazut ce au de lucrat.
Stefan A. @ 11.10.2009, 6:53 pm
In general , pretul cel mai scazut este o capcana. Daca ai pus folie sub laminat , este ok , distanta lasata libera linga perete , este o obligatie generala cind montezi lemn , laminat , cu lipici sau fara ( adica flotant.). Se ascunde cu sipca care in italiana se chiama battiscopa .
O curiozitate , cit costa in Romania o astfel de pardoseala ? Materialul , pret pe metru patrat si montarea care in Italia se plateste tot la metru patrat .
bancu @ 11.10.2009, 11:41 pm
salutari Alex ,
ai bagat ceva bani in materiale ,vad.
sper sa nu plangi dupa banii bagati in manopera .
daca mesterii s-au ridicat cu shapa la nivelul vechi ,adica de 11-14cm ,e grav .
S-ar putea sa ai surpriza ca in 2-3 luni sa vezi parchetu’ plimbandu-se prin apartament cu tot cu centimetrul lasat la pereti .O shapa de grosimea asta “lucreaza” pan’ la 4-5 luni ,banuiesc ca au bagat si shapa de nivel peste.
In fine, baietii au lucrat super-rapid ,de obicei la finisaje se sta foarte mult .
Probabil ai achitat in avans tot felul de “chestii” asta explica delasarea de la final. :)
Alex Mihăileanu @ 12.10.2009, 11:16 am
1. Doar sapa, fara nivelanta. 2. Jumatate avans, jumatate cind mai aveau doar mici retusuri, deci pe final.
Stefan A. @ 12.10.2009, 1:24 pm
Sapa Baumit C 16 este o sapa normala (cauta pe internet ). Citeste ce am scris mai sus de diferente de uscare intre sapa normala , rapida , ultrarapida .
Te salvezi doar in cazul in care in care folia aia de 3mm ce au montat sub lemn este speciala . Adica include nu doar pelicula de poliuretan de 3 mm grosime (arata ca un burete subtire ) , include si o pelicula dura de plastic transparent care se numeste polietilena . Sau , tot din fabrica , are lipit pe ea o foaie de aluminiu subtire . Chiar in acest caz , calitatea montajului acestei foli extrem de importanta ( sper ca nu au rupt , gaurit aceasta pelicula )
Unde locuiesc eu ,primesc cam 10 % din valoarea unei lucrari anticipat , alti 30 % in faza de munca si restul cam la 60 de zile dupa terminarea lucrarii .
Nu dispera , in cel mai rau caz vei fi nevoit sa faci niste reparatii.
Esti tinar si viata merge inainte . Fi optimist!
In viitor pot sa te sfatuiesc INAINTEA inceperii unor lucrari . Am o vasta experienta profesionala certificata in Vest !
Aurel @ 13.10.2009, 12:52 pm
misto punct de vedere, de acord cu tine, apreciez!
emil @ 14.10.2009, 11:29 am
finisajele le faci singur . sunt usor de facut si intotdeauna mesterii o dau in bara la finisaje . pe ei ii chemi la lucrurile grele , mai complicate … le fac pe alea si apoi vii tu si faci finisaje . o sa dureze mai mult dar o sa arate mai bine pentru ca na … e casa ta si iti dai interesul . finisajul e munca de atentie si rabdare … iar cu asta … mesterii nu stau bine .