Biroul Electoral Central, cunoscut mai ales sub titlulatura BEC, ne-a luminat: în campaniile electorale, partidele nu mai au voie să împartă “cadouri” – că şpăgi nu e un cuvînt frumos – viitorilor alegători. Altfel spus, nu mai au voie să împartă alimente, să scoată lumea la serbări cîmpeneşti cu mici şi bere moca sau să împartă orice produs cu o oarecare valoare economică. Şi totuşi, să nu ne grăbim să tragem concluzii. Nu vă faceţi griji, soluţii pentru salvarea pomenilor electorale există.

Dacă e să ne luăm după proaspetele reglementări, epoca în care poporul român a fost condus (la vot) de Regele Mic şi Regina Bere a apus. Nimeni nu se mai duce să dea cu ştampila pe buletinul de vot pentru o brichetă, un pix sau un tricou inscripţionat cu numele partidului. Poate că nici pentru mici şi bere nu s-ar fi dus buluc-grămadă, dar unii tot s-ar fi lăsat prostiţi de o bucată de carne şi-o gură de poşircă înspumată servită direct dintr-un butoi de tablă.

Deşi nu vreau să dau idei, ştiu că vor fi puse în practică oricum. Aşadar, cum salvăm “operaţiunea pomana electorală” de la dispariţie? Avem două metode sigure: metoda Gigi Becali şi metoda primarului. Nu sînt infailibile, dar sînt sigure. Cel puţin pentru alegerile de anul ăsta.

Metoda Gigi Becali constă în înfiinţarea unei fundaţii cu numele candidatului. Exemplu concret: Fundaţia Creştină Gigi Becali, cu un sediu în sectorul 2, cum mergi de la Dimitrov spre Gara Obor, împarte la sute de nefericiţi pachete. Ultima oară cînd am trecut prin zonă, acu’ vreo trei zile, erau aproape o sută de oameni care aşteptau să primească un cofraj de ouă şi o plasă cu diverse produse din carne.

Asta se întîmpla pe la ora 14, după ce împărţeala începuse de dimineaţă. Oameni în putere, apţi de muncă, stăteau şi aşteptau pomană, în contextul în care, spre exemplu, City Grill angajează în prostie, acordă training-uri şi anunţă în gura mare că salariul unui chelner – în funcţie de experienţă – se situează între 1.600 şi 2.200 de lei. Dar asta mai puţin contează.

Ce înseamnă înfiinţarea unei astfel de fundaţii? Înseamnă că banii investiţi sînt consideraţi donaţii, că fundaţia face acte caritabile şi, vezi tu, s-a nimerit ca banii strînşi să fie donaţi sub formă de ajutoare, printr-o pură coincidenţă, taman în perioada campaniei electorale. Scrie undeva că nu e voie? Dă partidul? Dă candidatul? Nu, dă o fundaţie caritabilă.

Metoda primarului este un pic mai complicată. Se aplică doar în cazul primarilor care candidează din nou şi trebuie planificată din timp. Cum? Ei bine, se introduce un proiect de hotărîre locală pentru înfiinţarea unei noi sărbători locale (cu o titulatură de genul “Sărbătoarea Primăverii” – altfel, dacă alegerile ar fi avut loc în toamnă, s-ar fi numit “Sărbătoarea Recoltei”), pe care, ca din întîmplare, o sponsorizează firma primarului, nu înainte de a se anunţa că este iniţiativa sa. Evenimentul se desfăşoară sub egida primăriei, aşa că nu există nici un risc pentru candidat să aibă de-a face cu legea.

Exemplele sînt naive, dar asta nu înseamnă că nu demonstrează un lucru foarte important: românul este foarte inventiv. Ba mai mult, românul este şi mai inventiv cînd trebuie să cîştige ceva. Nu mai vorbesc de cazurile în care trebuie să fure, pentru că o să fiu înjurat.

Concluzia, totuşi, este alta: că oricît de mult ne-am dori să nu mai existe şpăgi electorale, să nu ne mai minţim pe noi înşine, să nu mai încercăm să ne furăm singuri căciula, va mai trece multă apă pe Dunăre pînă să ne deşteptăm. Şi problema nu e că am fi proşti sau setaţi pe mentalităţi învechite sau că nu sîntem suficient de creativi.

Problema e că nici un om cu adevărat creativ nu e interesat să schimbe ceva. Problema e că toţi trăim cu impresia că ştim mai bine şi nu recunoaştem atunci cînd greşim. Problema e că ei ştiu asta şi profită de orgoliul stupid de care dăm dovadă. Problema nu e reprezentată de ei – aceiaşi pe care îi votăm din 1990 şi pînă în prezent -, ci e reprezentată de noi, care le arătăm că indiferent dacă ne convine sau nu ce fac ei, noi îi votăm în continuare că oricum n-avem alternative.

Problema e că sîntem masochişti, că acceptînd să ne-o tragă ei, recunoaştem că ne place. Asta e problema. Nu micii şi berea, nu pomenile electorale, ci faptul că ne împiedicăm de orgoliul stupid cu care e “înzestrat” fiecare dintre noi.