Timp de doi ani, din toamna lui 2003 şi pînă în toamna lui 2005, înainte de a mă muta în Bucureşti, am scris pe Sănătate. Doi ani de zile în care, exceptînd weekend-urile şi zilele de concedii, băteam în fiecare zi spitalele din oraş. Am văzut copii care trăgeau să moară, am văzut gravide care plăteau 25 de lei pentru chitanţa care le permitea să facă un avort, am văzut bătrîni care băgau cîte 5 lei în buzunarul asistentelor ca să nu fie lăsaţi să moară, ba am văzut pînă şi cadavrele întinse pe masa de disecţie de la morgă.
Am văzut ditamai clădirea pe care scria cu litere nu de-o şchioapă, ci de trei şchioape, “Sanatoriu TBC”, prin care bătea vîntul din cauza geamurilor care abia se ţineau închise în saloane, am văzut uşi care se ţineau într-o balama, am văzut pereţi care stăteau să cadă, am văzut igrasie şi am văzut paturi de spital care arată, în continuare, precum paturile din puşcării. Am mirosit putoarea de pe holurile spitalelor în care pe jos se spăla cu hipoclorit, mi-a puţit neglijenţa autorităţilor judeţene care n-au dat un ban în plus pentru renovarea unei clădiri de unde oamenii care intră bolnavi ies şi mai bolnavi sau bolnavi de altceva.
Am văzut lume de la ţară care stătea la coadă la Urgenţe, am văzut ţărani cu cotcodacu-n traistă, găină numa’ bună de tăiat de către doctorul care urma să-i trateze, am văzut români care au fost cît pe ce să rămînă fără copii pentru că n-au avut bani de şpăgi, am văzut doctori care strîmbau din nas la nimicul ce li se băga în buzunar, nimic din nimicul unui om care altfel ar fi fost la un pas de sicriu, am văzut şefi de secţie care se închideau în birou cu asistentele tinere sau cu cele venite în practică şi bolnavi care stăteau cu orele pe la uşi aşteptîndu-i.
În Bucureşti, am intrat în două spitale: la Floreasca, la Urgenţe, într-o noapte, şi la Fundeni, la Institutul Oncologic. La cel de-al doilea predominau feţele triste şi resemnate, iar pe alocuri zîmbete. La Floreasca, la două noaptea, lumea stătea la coadă ca să fie tratată, timp în care unii stăteau la cafele. Cu toate astea, Bucureştiul e o altă ţară. Bucureştiul e o altă Românie. Diferenţele sînt de la cer la pămînt, sărăcia este mai puţin vizibilă, iar şpăgile sînt de multe ori mai mari.
Realitatea diferă de la spital la spital, şpăgile sînt în funcţie de buzunarul şi de numărul de găini de care dispune bolnavul, dar practicile rămîn aceleaşi. Malpraxisul nici măcar nu a fost bine definit în legislaţie, decesele din vina doctorilor care nu-s în stare să facă o operaţie sînt puse pe seama răposatului, care n-a avut grija de el şi s-a mai îmbolnăvit de vreo zece chestii, ale dracu’ complicaţii!
Pe de altă parte, nici cu românii de rînd nu ne e ruşine. Foarte mulţi dintre cei care ajung la medic o fac în urma automedicaţiei de-a dreptul iresponsabile. Leacurile băbeşti şi îngurgitarea pumnului de pastile fără a întreba şi dacă e bine este o practică normală. Degeaba urlă doctorul că nu-i bine, ţaţa Frosa e mai catolică decît papa şi mai doctor specialist decît medicul primar. Ştie ea mai bine, că doar o viaţă-ntreagă a făcut asta şi n-a crăpat nici dracu’.
Pe român, în imensa lui dragoste faţă de spiritul de turmă, este la fel de greu să-l înveţi să gîndească pe cît este de greu să dresezi o gîscă să facă tumbe. În imensa inteligenţă a poporului român, “Ştiu eu mai bine” este vorba care caracterizează generaţii întregi de eminenţe cenuşii în toate domeniile posibile. Atît de cenuşii, încît atunci cînd îl văd pe dracu’ se întreabă ce-au făcut de e aşa de negru. Nu de alta, dar ei ştiau că parcă e mai gri.
Antologica şpagă din spitalele româneşti nu este decît produsul lui “Ştiu eu mai bine“. Am văzut cazuri de doctori înjuraţi pentru că nu au vrut să ia şpagă (indiferent dacă omul era prea moral sau dacă suma i s-a părut prea mică pentru a o băga în buzunar), deşi operaţiile au avut succes. Medicul, oricît de şpăgar ar fi, este rezultatul inteligenţei colective care planează deasupra plaiurilor mioritice. Dacă nu ia găina, e un dobitoc, o să te omoare pe masa de operaţie. Dacă ia, tot dobitoc se cheamă. Pentru că, dacă nu-i dai, te lasă să mori.
Românul, oricît de rupţi ar avea chiloţi-n fund, preferă să fie el sigur. Face credite, se împrumută prin vecini, vinde pămîntul primit moştenire de la bunici, şi se duce cu şpaga-n dinţi la doctor, uitînd că medicul are obligaţia să îi trateze pe toţi la fel, că doar nu degeaba e plătit pentru asta. “Dacă nu-i dau, mă omoară!“, îşi spune, însă uită că puşcăria e la fel pentru toţi. Nu, nu te lasă să mori, pentru că ştie ce-l aşteaptă dacă o face. Dar preferă să se complacă. Că doar îi intră şi lui în buzunar încă o leafă şi jumate pe lună, dacă nu chiar două sau trei.
“Dacă nu-i bag în buzunar, nici nu mă bagă-n seamă asistenta“, îmi spune cineva, într-un oarecare moment al existenţei mele. Ba te bagă-n seamă dacă ai atitudinea care trebuie. Se pot face plîngeri, există tribunale, existe un Colegiu al Medicilor, există atîtea instanţe. Există poliţie şi există flagranturi de care se poate aminti. Dar de ce să te complici să le explici că-s plătiţi pentru meseria pe care o fac, dacă e mai simplu să vii cu traista?
La fel cum problemele cele mai complexe au soluţiile cele mai simple, şi românul decide că cel mai simplu să trăiască este să-şi facă viaţa cît mai complicată. De ce să gîndească dacă poate să fie impulsiv? De ce să piardă cinci minute cu raţionamente, cînd în alea cinci minute poate să pregătească plicul, să scape mai repede?
Şpaga din spitale nu este doar o problemă a sistemului medical românesc, este o problemă de mentalitate. Românul, oricît s-ar plînge că îl rupe la buzunar că trebuie să dea, oricît ar spumega din cauză că îi ies cartofii prin ciorapii găuriţi, oricît i-ar înjura pe toţi pentru şpăgi, trăieşte cu şpaga-n sînge. E bolnav de şpăguită. Şi nu orice fel de şpăguită, nu acută, ci cronică. Orice ar face, oriunde s-ar duce, e convins că trebuie să dea. După care tot el se plînge că trăieşte într-o ţară de rahat.
Probabil că, înainte de a-i înjura pe medici pentru diagnosticele pe care le pun, înainte de a ne duce prin spitale pentru că suferim de vreo oarecare boală, ar trebui să fim conştienţi că mai sîntem bolnavi şi de altceva. Suferim de o boală care nu se trece în dosarul medical, o boală care nu apare pe adeverinţele eliberate de doctori, o boală de care ne e lene să ne tratăm: se cheamă şpăguită cronică. Aşa că, înainte de a-i înjura pe ceilalţi, poate ar fi cazul să ne înjurăm pe noi înşine pentru modul cretin în care sîntem în stare să gîndim.
dan @ 22.1.2008, 5:53 pm
Ai mare dreptate în ceea ce priveşte comportamentul faţă de şpagă.
Aşteptăm minuni de la clasa politică, de la administraţie, de la medici etc., dar nu ne punem problema dacă atitudinea noastră e potrivită.
Cum să avem pretenţia de a convieţui după reguli dacă primul nostru impuls este de a ocoli aceste reguli?
Cum putem pretinde politicieni corecţi şi cinstiţi cînd primul lucru pe care l-am face dacă am fi în locul lor este să le urmăm cît mai abitir exemplu de incorectitudine şi de necinste?
Ne enerveză la culme că X politician fură, dar uităm să cumpărăm bilet de autobuz. Vorbim de corupţia din şcoli ori spitale, dar un lucru esenţia din educaţia pe care o dăm copiilor este că fără să dea nu vor reuşi în viaţă.
Încep să cred că problema este un structurală, de fibră internă a omului obişnuit, a societăţii în ansamblu şi mă tem că leac nu vom avea prea curînd.
Mihai Iorga @ 22.1.2008, 6:20 pm
Ati redactat, dle Mihaileanu, un text pur si simplu stralucit. Stiu ca laudele nu se obisnuiesc pe aici, dar asta este purul adevar. Traim intr-o lume bolnava, fara criterii morale, unde a fi corect si decent este aproape o prostie. Majoritatea romanilor nu merg la doctor la timp si se bazeaza pe sfaturi din vecini. Nici daca s-ar baza pe sfaturi de pe net n-ar fi ok. Cat despre spaga, sunt la fel de vinovati si cei care dau, si cei care iau. Inca o data, felicitari
Alex Mihaileanu @ 22.1.2008, 6:40 pm
Mihai Iorga: multumesc. ce am scris mai sus sint pure constatari. sint chestii pe care le-am intilnit si cu care m-am confruntat. iar partea cu automedicatia este taman ceea ce urlau toti doctorii. dar, probabil, stie toata lumea ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din tirg.
cit despre fondul problemei, pina la urma, cred eu, e vorba de mentalitate. la capitolul asta mai avem de lucrat mult si bine.
ASMODEU @ 22.1.2008, 7:14 pm
La 23 de ani,ai senzatia c-ai vazut de toate.Pe urmatoarele le-ai vazut?
-medici pensionari in alaie mortuare la necunoscuti pentru a se bucura la pomana?
-infarcte miocardice la 40 ani din cauza multiplelor nopti de nesomn(si nu datorita asistentelor tinere,ci repartizarii judicioase a numarului bolnavilor/spital)?
-stagiari sau rezidenti calculandu-si daca au bani de-un bilet de film?(nu vorbim de tratate medicale straine,e-he-he!)
-ti-a sarit vreodata sange in ochi de la un bolnav neinvestigat serologic(testele HIV si hepatita C nu se fac in urgenta)?
-a varsat vreun betiv pe tine,ai palpat vreun san cu viermi in plica sanului,ai mirosit vreodata cangrena gazoasa,ai tusat rectal pentru scoaterea unui fecalom?
-ai lucrat sub presiunea pistolului unei bulibase(“Daca moare nepotu’,va impusc pe toti!”-nepotul cu overdose)?
-ai trecut 24 de ore fara sa mananci si sa bei 16 cafele ca sa stai treaz?
-ai fost injurat de pacientii care stau la coada in momentul in care un caz deosebit reclama un timp prelungit pentru diagnosticare?
-ti-ai scris articolele cu un toc?(ca noi lucram cu instrumentar veschi si de,atentie!40 de ani)
-ai dat gripa,conjunctivite si altele,cine stie?-copiilor tai?
-TI-A MURIT VREUN COPIL,ACCIDENTAT MORTAL, IN BRATE?
Sunt chirurg intr-un spital de urgenta bucurestean care dreneaza pacienti din 2 sectoare mari ale capitalei,precum si judetele limitrofe.Nu sunt de acord sa fiu flamand,ignorant si sarac,ca sa multumesc pe cei care vor sa-si faca somnul de 8 ore in fiecare noapte.
Cat,despre studii?La 39 de ani am 25 de ani de pregatire profesionala si vacanta mai multa decat anii de scoala ai majoritatii cititorilor tai!
Aferim!
Alex Mihaileanu @ 22.1.2008, 7:21 pm
Asmodeu: sint de acord cu ce zici tu, am vazut 80% din cazurile pe care mi le explici, inteleg foarte bine la ce te referi, dar pierzi esenta: mentalitatea ta e la fel.
nu trebuie sa imi spui mie ca mori de foame, trebuie sa ii explici asta lu’ Nicolaescu. eu nu sint obligat sa iti dau tie o spaga pentru ca tu sa-ti faci meseria pentru care esti platit. mult, putin, esti platit pentru ceea ce faci. daca tu continui sa gindesti ca meriti spaga, e ca si cum ai declara pe propria raspundere ca il lasi pe un om sa moara daca nu te plateste peste salariul pe care deja il iei.
sa nu incurcam oalele intre ele, te rog frumos.
daca vrei sa scrii despre conditiile pe care le ai in spital, despre experienta pe care o ai ca medic si intimplarile prin care ai trecut, daca vrei sa te plingi ca ai salariul mic, te rog sa scrii un text si sa mi-l trimiti la subiectiv[at]gmail.com si promit ca il public.
dar nu incurca borcanele. nu eu sint de vina pentru ca salariul tau e mic. de vina e sistemul, pentru ca e condus de niste destepti care nu-s in stare sa administreze fondurile. deja intram in alta discutie, in care implicam obligatoriu si CNAS-ul. hai sa nu trecem dintr-una-ntr-alta.
sile @ 22.1.2008, 7:35 pm
Ma alatur celorlalti doi comentatori care au apreciat articolul de mai sus din dorinta sincera de al incuraja pe autor sa continue in aceeasi maniera si pe viitor.
Acesta este ,dupa parerea mea,modul in care putem corecta mentalitatile in Romania si anume prin punerea in fata noastra a unei oglinzi in care sa vedem cat suntem de urati.
Poate in felul asta ne va veni mintea la cap!!
PS
Ma bucura faptul ca autorul este tanar.Sunt ,deci,sperante pentru tara asta.
dracu @ 22.1.2008, 9:05 pm
in mare parte de acord cu Doc.
eu cand mi-a nascut sotia, am dat “spaga”. desi n-o consider chiar spaga.
si asta pentru ca i-am dat omului la cateva zile dupa ce sotia a iesit din spital, la peste o saptamana de la cezariana. m-amdus special inorasul cu pricina, l-am intalnit pe doctor, si i-am dat un BONUS pentru grija avuta fata de sotia mea, si pentru cum a tratat-o.
Dar,
o doctorita, acu o saptamana de zile, desi stia de la sotia mea ca fetita are un istoric cu o otita rebela, i-a dat un medicament CONTRAINDICAT pt cei cu otita. si care are ca efect secundar pierderea auzului.
din fericire, n-a apucat sa ii faca decat o singura injectie, dupa care am luat legatura cu alt doctor, care mi-a zis sa intrerup imediat tratamentul iar a 2-a zi a fost sotia la alt doctor, care a confirmat ceea ce mi se spusese de catre doctorul no 2.
la faza asta am regretat ca nu am si eu un pistol, ca sa ii fac o vizita doctoritei cu pricina, si sa o intreb de ce nu a luat in consideratie ce i-a spus sotia.
asa ca va recomand calduros sa verificati diagnosticele doctorilor, mai ales daca aveti suspiciuni ca ceva nu e in regula. ideal, la un alt specialist, dar daca nu aveti bani, macar pe net.
sunt site-uri care, chiar daca nu iti dau neaparat un diagnostic (si nici nu e rolul lor), iti dau macar o idee despre ce ar putea fi. deci va sfatuiesc sa tineti ochii deschisi.
dracu @ 22.1.2008, 10:30 pm
scuze,
“in mare parte, de acord cu Alex Mihaileanu”
mArius @ 23.1.2008, 11:37 am
Medicina alopata e depasita.
Intotdeauna a fost si intotdeauna va fi.
Cand vei vedea ca nu se reduce totul la tesuturi, celule, boli, medicamente poate vei intelege.
(Re)apar noi (oare?) metode de vindecare ( vezi Reiki, Reconectarea – Eric Pearl etc )…
Stiu, cei mai multi nu suntem pregatiti pt asa ceva…
Ciupercutza @ 23.1.2008, 11:43 am
Te felicit sincer pentru felul cum ai scris despre aceasta problema extrem de spinoasa la momentul actual. Sunt de acord cu tine, spaga este in primul rand o problema de mentalitate. Care, din pacate, nu se va rezolva peste noapte …
Nu-mi ramane decat sa iti doresc sanatate …
delma @ 23.1.2008, 12:04 pm
bravo, subiectiv, 10! asa mai vii de acasa!
octav @ 23.1.2008, 4:41 pm
Bravo, felicitari pentru articol!
Quickies « „Andrie” @ 23.1.2008, 7:33 pm
[...] sănătate, șpagă, legalitate – toate de preț, toate inexistente [...]
Vlad @ 23.1.2008, 7:49 pm
In principiu cred ca pui foarte bine problema.
Dar pacat ca lucrurile nu stau chiar asa. Ce se intampla cand ajungi cu cineva drag la spital si ti se spune ca trebuie sa ramana acolo mai mult timp, dar ca , datorita numarului mare de internati, trebuie sa imparta patul cu un alt bolnav? Cand auzi chestia asta ce faci? Te pui sa cauti prin constitutie lagea pentru drepturile pacientului? Faci plangeri pe la colegiul medicilor? Nu. Te gandesti: bah daca-i dau eu astuia ceva, oare nu gaseste el un pat p-aici? Sau il filmez cand ii dau spaga si ma duc cu filmul la politie? Sau ma duc intai la politie si punem impreuna la cale flagrantu?
Nu ma intelege gresit, sunt convins ca a da spaga e gresit, dar in unele cazuri preferi sa dai decat sa-ti vezi un apropiat chinuinde-se.
Bloguri şi drepturi de autor : subiectiv | pur si simplu @ 31.1.2008, 4:04 am
[...] Deunăzi, încercînd să încropesc o listă cu articolele din presa de Bucureşti în care am fost citat, m-am căutat pe Google. Ce am constatat? Că mi-au fost preluate fără nici o greaţă două articole, ca şi cum tot ce se găseşte pe net se poate lua pe gratis. Altfel spus, mă trezesc cu un articol preluat de un cotidian din Oradea, Crişana, publicat la data de 12 noiembrie. Mai dau un click în Google, hop încă unul. Ziarul de Roman preia (link-ul nu mai funcţionează) la o zi distanţă de publicarea pe blog textul ăsta. Între timp, l-au scos de pe site, însă Google nu minte, şi nici ediţia tipărită (nu-i nimic, fac rost şi de print, parol!). [...]