Mai modest din fire, am de la mine o singură pretenţie: că mă mai duce capul cît de cît, că nu sînt de-a dreptul tălîmb. Dar cînd văd atîta prostie în jurul meu, zi de zi, mai că încep să trăiesc cu impresia că mă tîmpesc la rîndu-mi. Mai rău decît sînt.
Mă gîndesc serios că o soluţie ar fi criogenia. Pentru cel puţin o sută de ani. Cu toate astea, îmi dau seama că trăim în România, iar asta n-o să se schimbe niciodată. Da, cre’ că mă prostesc… O să mor!
Cold @ 25.6.2007, 11:22 am
Am impresia ca era si-un ghid pe la humanitas la un moment dat – “cum am devenit prost” sau asa ceva… Concluzia? la fel ca oricare alta abilitate de comunicare, se pare ca si prostia e o arta… traim si-nvatam am auzit…