Licitez tweet-ul cu numărul 25.000. Banii vor fi donaţi

Ştiţi expresia “radio silence?” Cel puţin din filme. Aşa şi eu. De aseară, nu mai activez pe Twitter pentru o perioadă. Am fix 24.999 de tweet-uri publicate, din 2006 pînă în prezent. Am adunat un pic peste 8.000 de oameni care mă urmăresc în fiecare zi, care dau click pe link-uri, cu care interacţionez. Habar n-am dacă sînt mulţi sau puţini, dar numărul lor creşte ... Mai departe »

De ce dau cu parul

După textul de aseară, am avut o gaşcă de comentarii. Fiecare are dreptul la o părere, sînt cît se poate de acord cu lucrul ăsta. Inclusiv cu părerile că sînt retardat şi aşa mai departe. La fel, şi eu am dreptul la părerile mele, chit că asta înseamnă să generalizez. Cred că am mai scris la un moment dat, o scriu din nou. Vă mai ... Mai departe »

Maratonul din Boston. Ce e cu adevărat impresionant după explozii

E aproape ora trei dimineaţa. Stau în pat, cu laptopul în braţe, şi simt că mi s-au tăiat picioarele. Pur şi simplu, au amorţit. Am intrat pe hashtag-ul #BostonHelp, pe Twitter. Imaginaţi-vă că, în Bucureşti, ar exploda o clădire în timpul unui maraton, ar fi o groază de oameni răniţi. Cam ca în Boston. Alţii, participanţi veniţi doar pentru alergat, n-au unde să stea. La ... Mai departe »

Adicţii

Cel mai greu lucru pentru un om nu e să înţeleagă, ci să accepte. Nu să gîndească, nu să muncească, nu să se zbată. Nu să se resemneze, ci să accepte. We’re always in denial, we’re fuckin’ addicts. Problema nu-i dependenţa, ci faptul că nu ştim care-i adicţia. E adicţia de a te învinovăţi la nesfîrşit, e adicţia de a te-nchide în tine, e adicţia de ... Mai departe »

Protest la Coada Calului

Am citit pe site-ul ăla deocheat, Vice, o relatare decentă de la mitingul organizat pe 4 aprilie, la Bucureşti, împotriva “fracturării hidraulice,” metoda care ar urma să fie utilizată în cazul exploatării de către Chevron a gazelor de şist. Protestul a avut loc la “Coada Calului,” cum e cunoscută de bucureşteni piaţa din jurul statuii lui Mihai Viteazu. Mi-am amintit de Coriolan Drăgănescu, tânărul înflăcărat ... Mai departe »

Dragostea

Cîrcotaşii ar spune că e doar emoţia revederii. Eu cred că e ceva mai mult. E dovada că unele sentimente nu mor niciodată. Ştiam clipul de mai jos, l-am văzut acum cîteva luni. Zilele astea însă a revenit în atenţia lumii. E reîntîlnirea a doi artişti, Marina Abramovic şi Ulay, doi artişti ai anilor ’70 care s-au revăzut la 22 de ani după ce s-au ... Mai departe »

Ritm

O prietenă îmi dă, acum vreo două luni, cred, un text. 30 de pagini de Word. Mă roagă să-l citesc şi să-i spun ce cred. N-am mai apucat să-i spun. Textul nu-i rău, dar nici extraordinar. Ideea e foarte, foarte bună, dar îi lipseşte ceva scriiturii. Se pierde-n detalii. N-are curaj să scrie tot ce vrea. Îşi limitează imaginaţia acolo unde nu trebuie. Repetă aceeaşi ... Mai departe »

Cînd analfabeţii ajung poeţi…

Tot dînd click-uri aiurea, am remarcat diverşi indivizi şi individe, ba din presă, ba de prin agenţii, ba jurnalişti, ba copywriteri, ba ajutori de băgători în seamă, încercînd să fie profunzi, să creeze versuri albe, să-şi arate inteligenţa nemaipomenită pentru numărul redus de neuroni pe care-i au în posesie, psuedofilozofi de facebook generatori de platitudini sub nivelul banalităţii. E fabulos cum personajele astea iau lefuri ... Mai departe »

Oameni care-au schimbat lumea

Dac-aş fi putut să-mi aleg anul şi locul în care să mă nasc, probabil că aş fi optat pentru 1945, undeva în California. Şi asta dintr-un motiv simplu: de la 15 ani încolo, aş fi prins exact perioada de glorie a muzicii. Pentru mine, muzica începe în anii ’60 şi se încheie prin ’85. Şi ce loc mai bun de trăit muzica, dacă nu Statele ... Mai departe »

Un 2013 mai bun

Nu obişnuiesc să scriu mesaje de “La mulţi ani!” etc., însă o să fac o excepţie acum. Anul trecut, spuneam (nu ştiu dacă am şi scris şi mi-e lene să caut) că 2012 o să fie un an mai prost decît 2011. Era o impresie care venea din stomac, oarecum instinctiv, am simţit, cumva, că urmează un an prost. A fost un an cel puţin ... Mai departe »

Oameni

Oamenii, tot mai mult în ultimul timp, au început sã mã plictiseascã rãu de tot, aproape cã nu mai suport sã-i aud deschizând gura, comunicarea, cu totul o falsã comunicare, îmi face lehamite: vorbim ca sã nu ne înţelegem, vorbim ca sã învingem, limbajul e un complex de capcane, nu de punţi. – Dumitru Bădiţa (pagina 71) Nu ştiu dacă-mi place neapărat să vorbesc cu ... Mai departe »

Iubire

Love is fed by the imagination, by which we become wiser than we know, better than we feel, nobler than we are: by which we can see Life as a whole: by which, and by which alone, we can understand others in their real as in their ideal relations. Only what is fine, and finely conceived, can feed Love. Citatul de mai sus îi aparţine ... Mai departe »

Trezirea

Cred că aveam vreo, cît să fi fost?, 17-18 ani?, cînd am descoperit Haggard. Era perioada aia dubioasă din viaţa fiecărui adolescent, cînd descoperă muzica. Aveam “intrare” într-un post de radio local unde, printre altele, colaborasem printr-a noua şi-a zecea, la ceva emisiune de duminică dimineaţa pentru puştani. Deh, am fost “precoce” în presă. Pe la 17-18 ani, deja intrasem în ciclul beţiilor prin cîrciumi ... Mai departe »

Clopot de sticlă

Cînd am terminat liceul, m-am angajat în presă. Cînd eşti tînăr, toleranţa la prostie, la nesimţire şi la înşelăciune e atît de mare, încît poţi s-o confunzi cu indiferenţa. În fapt, e doar ignoranţă, căci priorităţile sînt altele la 19 ani şi cu totul diferite la 29. Sînt aproape zece ani de-atunci. Nici nu ştiu cînd a trecut timpul. Patru ani mai tîrziu, aveam părul ... Mai departe »

Echilibru

Zace chitara mea de cînd am cumpărat-o. Aştept momentul în care m-oi urni s-o reacordez. Şi celălalt moment, în care chiar o să pun mîna pe ea şi-o să pun mîna pe telefon să întreb cînd pot să mă prezint la lecţii. Căci, da, am găsit un profesor de chitară foarte bun. Povestea omul că, după doi ani de lecţii, un client de-ai săi, un ... Mai departe »

Hipstăreală

Barba e obligatorie. Dacă n-ai barbă, nu exişti. Nici un individ nu se mai califică, în ziua de azi, la stadiul de hipster adevărat dacă nu poartă barbă. Pe cît posibil, o barbă cît mai stufoasă. Nu contează că ai chelie, barba e obligatorie. La fel ca roacării de pe vremuri, cu cioc, nu faci parte din club dacă nu respecţi trendurile. Diferenţa dintre roacări ... Mai departe »

Soare

Îţi aminteşti de zilele senine, de nopţile albastre, de stelele albe pe-un cer bleumarin luminat de-o lună palidă aurită-n jur, ca un inel din care ies razele unui soare nevăzut? Îţi aminteşti dimineţile reci, aburinde, şi căldura rece a soarelui, şi două minute întuneric şi-o lumină în capăt, mărindu-se din ce în ce mai mult, şi-un palmier verde, şi încă unul, şi apa verde din ... Mai departe »

Datorie

I am not what happened to me. I am what I choose to become – Carl Jung Am găsit citatul ăsta pe Facebook. A venit pe la unşpe noaptea ca o completare la ce gîndeam pe la şapte jumate, în drum spre casă, cu Macbook-ul shut down pentru prima oară de cînd am reinstalat sistemul de operare, dacă nu pun la socoteală vreo două update-uri, ... Mai departe »

Psihologi

Cei mai buni psihologi sînt taximetriştii. Ei ştiu întotdeauna mai bine ce ţi se întîmplă şi niciodată nu se înşeală. Au de fiecare dată sfaturi fie din propria lor experienţă, fie din întîmplările fraţilor, cumnaţilor, prietenilor sau prietenilor cumnaţilor fraţilor unor prieteni de-ai nu-ştiu-cărei spiţe din neamul lor. Ştiu întotdeauna ce să zică şi cum să-ţi spună că viaţa, de fapt, nu e chiar aşa ... Mai departe »

Devenire

Am zis că nu mi-a plăcut niciodată Beatles în mod special? Nu mi-au plăcut niciodată submarinele galbene şi obladiurile şi obladalele, iar Beatles, pentru mine, a fost muzică pentru copii retardaţi încă din clasele primare, cînd profa de muzică ne punea să cîntăm versuri idioate scrise de care ştie cine dintre cei patru. Pe măsură ce îmbătrîneşti însă descoperi că evoluezi, că oamenii evoluează, că ... Mai departe »

subiectiv.ro - un blog de Alex Mihăileanu

Subiectiv