Unele gesturi, poate obişnuite în altă parte, strălucesc prin contrast în oraşele unde furtul e şi cultură şi industrie.
În ziua aceea era târg de turism la Romexpo şi îmi propusesem să fiu acolo din pură curiozitate. Mi-am îndesat în buzunar hârtia de 100 de lei ejectată de bancomat şi am coborât la metroul din Piaţa Romană. Am cerut la ghişeul dinspre Coloane o cartelă de 2 călătorii. Casieriţa avea o fizionomie demnă de o melodramă. Am recuperat restul şi am plecat mai departe.
La târg, un banner uriaş cu: “România – mereu surprinzătoare”. Atributul e cel mai exact din tot ce s-a produs în campaniile de promovare turistică a României. Suntem o ţară a surprizelor, unele, din păcate, tragice. Un cuplu de nemţi sexagenari pornise în călătorie spre Ierusalim într-o teleguţă ca în Vechiul Testament. Sperau ca la capătul aventurii lor să atingă Sfântul Mormânt. Au fost omorâţi prin sugrumare în marginea unui sat românesc de un băştinaş care voia să-i jefuiască. Alţi străini au venit pe aici cu spaima că vor fi devoraţi de canibali aciuiaţi printre ruinele unor fabrici ceauşiste. Au petrecut însă zile minunate în casele unor ţărani vegetarieni, maeştri în arta gătitului verzei şi fasolei.
Oferta agenţiilor pentru destinaţii externe domina târgul. Sunt voci care nu obosesc să deplângă săracul turism intern părăsit de români pentru alte ţări şi nu prea solicitat de străini. Ei, şi? Turismul e afacere, deci e supus legilor pieţei. Eşti bun, te caută lumea! Turistul alege să-şi cheltuiască banii acolo unde îi convine. Apoi, într-o lume a liberei circulaţii, e normal să vrea să viziteze locuri noi, nu să calce pe trasee cunoscute de pe vremea când era elev. Omul se transformă în turist din hedonism, nu din datorie patriotică.
O agenţie vindea călătorii în metropolele Europei. Am descoperit într-un pliant câteva imagini din Viena. Tânjesc după o excursie la Leopoldsberg, o biserică situată pe un deal împădurit din nordul Vienei. Acolo nu te urcă nici o agenţie de turism. Din vârf se vede cam tot oraşul şi Dunărea străbătută de vase de croazieră. Seara, la poalele dealului, în Nusdorf, la umbra unor arbori seculari, pe terase cu mese din lemn, clienţii beau vinul alb produs în cramele vieneze. Am parcurs copleşitoarele muzee imperiale cu speranţa că la capătul fiecărei zile mă aşteaptă o carafă cu gruner weltliner.
La ieşirea din pavilion am simţit miros de kurtoscolac. Am poftit. Mi-am numărat banii şi am constatat că e ceva dubios în micul meu buget. Ar fi trebuit să mai am şi o bancnotă de 50 ron din restul de la bilet. Într-o jumătate de oră am fost în faţa ghişeului de la metrou. Casieriţa cu fizionomie demnă de o melodramă ieşise din tură. Eram pregătit să-i explic succesoarei sale, deşi nimic nu era de neclintit în susţinerea cauzei mele. Nu a mai fost nevoie. “Colega mea mi-a zis să vă restitui 50 de lei în cazul în care vă întoarceţi“.
Skandalouz @ 1.7.2008, 2:28 pm
Nu pot sa cred :)) sunt socat! Sper ca i-ai dus un buchet de flori a doua zi :D
Then again, tu nu verifici restul? Mai ales cand restul e considerabil. :p
(ma adresez prin tine autorului)
Razvan @ 1.7.2008, 2:47 pm
Si totusi, viata e frumoasa
Vlad @ 1.7.2008, 3:17 pm
România – mereu surprinzătoare… Mai rar asa!
alexandru savu @ 1.7.2008, 3:18 pm
Imposibil, incredibil. Nu te cred!
Este totuşi vorba de România…
Gogu @ 1.7.2008, 3:24 pm
Eu sunt de felul meu mai cascat si mi s-au mai intamplat faze din astea. Chiar cu 100RON :) Asadar se intampla si minuni.
Cred insa sincer ca in ciuda acestora, suntem fara speranta…
căpşunica @ 1.7.2008, 3:39 pm
trebuie să fie trist să crezi că ţara în care trăieşti are doar oameni răi şi că probabil tu, prin excepţie, eşti bun (mă refeream la oamenii care nu te cred – şi dacă nu te cred, de ce nu te cred? ei ce-ar fi făcut în locul casieriţei?).
câteva luni ca imigrant te ajută să vezi o altă realitate… pe mine, cel puţin, m-a ajutat.
Alex Nicolescu @ 1.7.2008, 3:50 pm
Genul asta de persoane, astfel de situatii… ma retin sa imi iau zborul catre o alta tara.
@Skandalouz: trandafiri… de 50 de lei :))
alexandru savu @ 1.7.2008, 4:05 pm
Păi e trist simplul fapt că trăieşti în România. Mi-e greu să cred că se mai întâmplă şi astfel de gesturi, când peste tot vezi numai furăciune :)
Şi eu nu cred că ţara are numai oameni răi, majoritatea sunt răi, mulţi sunt sideraţi si puţini fac pe cetăţeanul responsabil.
Să mă duc peste hotare ca să ce ? Să mă deprim la revenire ? Când văd în ce cocină de ţară trăisc :)? no thanks. Plus că nu mă pricep la cules căpşuni :D
chestiuni @ 1.7.2008, 4:21 pm
mai rar asa ceva. cinste ei, oricine ar fi si felicitari si tie ca ai scris despre asta. majoritatea dintre noi ne marginim la chestiile negative.
de ce? @ 1.7.2008, 4:30 pm
hai ca te platesc agentiile de turiosm sa faci branding de tara :))))
cacaolu @ 1.7.2008, 5:22 pm
Ce a facut casierita aia e tentativa de furt (sau putea fi, in orice caz).
Daca nu va dadeati seama ca va lipsesc bani, ii baga in buzunar.
Hai sa fim seriosi… Am ajuns da ne bucuram ca cineva care a vrut sa ne fure ne da banii inapoi si ne mai si mandrim cu asta. Halal popor…
Jean Valjean @ 1.7.2008, 5:36 pm
Asa este, este un exemplu deosebit. Dar am auzit de situatii similare cu sume mult mai mari. Oare e din cauza ca am intrat un UE ? ;)
De fiecare data ma intreb ce as fi facut in locul persoanei care a gasit suma ?
Dupa un moment de ezitare aleg varianta “restituirii sumei”. Asta pentru ca vreau sa ma deosebesc de “oamenii mici” care s-ar bucura la bani.
Diana Cionoiu @ 1.7.2008, 7:14 pm
Pot sa propun sa publici unde s-a intampla povestea cu pricina, si eventual o poza cu tanti. Daca dam pe acolo ii lasam un banut in plus, ca poate povesteste si se imbunatesc lucrurile.
tanja @ 1.7.2008, 11:08 pm
Bine ca te-ai intors sa intrebi de bani. Inseamna ca mai ai incredere in oameni….
Cristina @ 2.7.2008, 12:07 am
Pentru cacaolu: Din cauza multor indivizi ca tine nu merge poporul asta inainte. Stai pe margine si te vaiti si ii critici pe altii. Carcotasi ca tine ne otravesc vietile. Nu ti-a trecut prin capul ala umplut de aroganta ca femeia chiar a gresit si a incercat intr-un fel sa isi repare greseala?
Tentativa de furt! Aoleu! Multa minte iti mai trebuie. Daca vroia sa il fure nu mai vedea banii inapoi, carcotica.
căpşunica @ 2.7.2008, 12:54 am
@alexandru savu: nici eu nu mă pricep la cules căpşuni, dar mă pricep să dovedesc, atât cât pot, că românii nu sunt ţigani, nici hoţi. iartă-mi comentariu, am trăit cu drag în românia, m-aş întoarce şi mâine, dar uite că s-a nimerit să ajung aici.
@cristina: bate palma, încetul cu încetul şi cu oameni ca tine tot o scoatem, zic eu, cumva la liman.
cacaolu @ 2.7.2008, 11:46 am
pentru Cristina, din cauza careia merge poporul asta inainte..
Daca ai gandi cu capul tau si nu ar gandi televizorul pentru tine ti-ai da seama ca poate casierita aia pe care o ridicati cu totii in slavi aici poate a facut chestia asta de 100 de ori si s-a intors un singur individ.
Ce a facut ea, sa-i dea baii inapoi, e un fel de normalitate, o normalitate romaneasca. Ce ar fi fost intr-adevar normal sa se intample este sa ii fi dat omului restul corect de la inceput.
Revenind, nu cu oameni carora un gest normal (de reparatie in cazul asta) li se pare extraordinar o sa mergem inainte.
Calin @ 2.7.2008, 3:36 pm
Frumos gestul sa iti restituie banii. Pacat ca in Romania chestiile astea se intampla mai rar decat minunile, cand pe alte meleaguri sunt la ordinea zilei si ceva normal.
Pentru cei interesati de imaginea de pe Leopoldsberg pe care ar dori Alex sa o vada:
http://www.blogwithphotos.net/index.php?showimage=112
P.S. Alex daca doresti cateva imagini de acolo pentru placerea sufletului macar, da-mi un semn :)
Bogdan @ 3.7.2008, 2:28 am
Pentru cacaolu: sa inteleg ca daca tu ai pierde niste bani iar eu i-as lua sa ii restitui, cind ti i-as da m-ai acuza de furt si mi-ai mai trage si una. De ce crezi tu ca i-a mai restituit banii daca voia sa il fure? Cumva de rusine ca l-a vazut la fata? Sa fim seriosi!
Iata pina unde s-a ajuns in tara asta: suntem atit de obsedati de cita nelegiurie avem parte incit privim cu suspiciune pe cineva care face un gest firesc.
Maria @ 3.7.2008, 4:01 pm
…foarte ciudat!!!…..de-a dreptul imposibil…. greu de crezut…..
Ligia @ 3.7.2008, 5:21 pm
Heh, ma mir ca te-ai intors, ma mir si mai mult de faptul ca anuntase pe succesoare sa-ti lase restul.
Si apropo de branding Romania, poate ca intr-adevar e “simply surprising”
corina @ 3.7.2008, 5:24 pm
Ce poveste frumoasa! Is it for reals? Din pacate, mi se pare greu de crezut…sa dau vina pe toate tepele si furturile pe care le-am patit pana acum sau pe scepticismul nativ…
18centimetri @ 7.7.2008, 12:24 am
totusi, nu e suta la suta aiureala in ce spune cacaolu.
poate sa fie o metoda savanta de furt: te faci ca ai gresit, daca omul vine ii dai banii si nu te alegi cu reclamatii.
Fiindca in cazul in care omul facea reclamatie, ok, nu erau dovezi, dar daca apareau in timp 7 reclamatii…
totusi inclin sa cred ca e greseala, ar fi cam prea de tot sa lucreze in echipa de 2 hoate. se poate verifica usor: aflat cum arata tipa si peste un timp repetat chestia.
sa vedem de cate ori greseste.
BlogMeAway @ 9.7.2008, 11:03 am
povestea are doza ei minima de amuzament si o doza excesiva de tragic pentru ca intamplarea e si haioasa si trista doar pentru ca e o execptie. Adica n-ai cum sa zici ca asta e genul de faza care te retine aici cand tocmai acest gen de faza se intampla foarte rar. Felicitari doamnelor generoase de la metrou si cand toata lumea va reactiona la fel pun pariu ca nimeni nu se va mai supara ( nici macar autorul postului) ca povestea de mai sus e una banal…dintr-o tara civilizata
Raluca @ 9.7.2008, 12:51 pm
mai…..si mie mi s-a intamplat o situatie aproximativ asemanatoarea, numai ca eu eram in cealalta postura :D
acum vreo 3 ani, studenta si farfa prea multi bani fiind, mi-am adunat economiile cu gandul sa le transform in euro…sa-mi fie mai greu sa ma ating de ele :D ….
cam la 15 minute dupa ce am iesit din casa de schimb valutar, mare mi-a fost uimirea sa constat ca primisem cu 100 euro in plus…
nu prea stiam ce sa fac…chiar nu am eu porniri hoata, dar nici o stuatie financiara buna nu aveam in perioada aia…m-am invartit prin oras o ora doar sa ma gandesc daca sa-i duc inapoi sau nu; incercam sa ma conving sa nu-i duc, ca e o suma destul de mica pentru profitul unei casei de schimb… Pana la urma m-am intors sa-i duc….nici nu va imaginati ce bucurie pe capul tinerei de 20 si ceva de ani careia nu-i iesea monetarul si era disperata ca ar fi putut sa fie concediata sau sa i se opreasca din salariu…mi-a intins chiar vreo 20 de lei in semn de multumire, dar m-am simtit incredibil de prost si penibil…avand in vedere cat mi-a trebuit sa ma hotarasc sa fac acest gest “nobil” al returnarii….Nu am luat cei 20 lei, evident. Ca sa vedeti ce usor ii e si unui om care se crede onest sa faca un lucru impotriva convingerilor sale si ce mult ii ia sa faca pana la urma ce-i “corect”…
etenah @ 11.7.2008, 10:28 am
Raluca… you made me feel bad. ai dreptate. si io… cred ca i-as fi luat. m-as fi gandit, ca si tine, la faza cu casa de schimb – ditamai firma, nu o sa simta 100 de euro lipsa. da’ gata, de-acuma o sa fiu cuminte. ma bucur ca ti-am citit commentu’
x-ulescu @ 15.7.2008, 12:39 pm
Cred in gestul frumos al casieritei. Probabil a fost neatenta si la sfarsitul turei cand a predat banii si cartelele a vazut diferenta. Altfel ce rost mai avea sa-i spuna colegei de banii, asa zis de unii,furati? Si nu e nimic neobisnuit pentru Romania in gestul ei. M-am saturat de limitatii si frustratii care cred ca suntem iremediabil un popor rau. Ca se poate mai bine…ehe…e alta poveste. Va propun dragi forumisti sa schimbam imaginea tarii si sa incepem …cu noi insine. De la felul in care ne comportam pe strada pana la lucruri mai serioase. Ce ziceti? Incetati “sa barfiti” Romania si concentrati-va pe felul cum o reprezentati voi.