Două citate dintr-un articol publicat de Sorina Matei pe blogul său:
Intri cu ea in casa. Cu ea, doamna, desfigurata de atata plans. Si il descoperi pe el, sotul. De doua zile o astepta. Incremenit in scaun, cu o privire fixata, in gol, spre fereastra.. Era in mijlocul casei. Si apa-i venea pana la piept. O imagine halucinanta. Va intrebati de ce omnul ala nu a fugit odata cu sotia lui din calea apelor? N-a fugit pentru ca ….astepta un telefon. Un telefon de la baiatul lui care era in spital. Bolnav de cancer. Ii promisese, ca de la tata la fiu, ca-l aduce acasa. Si a stat doua zile in apa, lipit de scaunul ala nenorocit, gandindu-se ca daca-l suna baiatul…ce sa-i spuna? Acasa nu mai avea cum sa-l aduca. Casa era distrusa. Si apa nu se retragea. Dar promisiunea era promisiune. Ce n-a realizat omul era ca nici telefonul nu mai mergea. Iar cand am intrat in casa cu sotia, ea atat a tipat: “Uite-l! Traieste!” L-a imbratisat. Parca cu tot cu scaun. Eu, sincer, am crezut ca-i mort, intepenit si cu ochii deschisi. Dar nu, nu era. Barbatul insa nu s-a ridicat. Doua zile de stat in apa il facusera sa fie pe jumatate paralizat.
Şi al doilea:
N-am sa inteleg si poate nimeni nu va intelege vreodata de ce femeia aia avea o singura fixatie in dimineata aceea: sa-si salveze cum-necum nenorocita tabla de pe casa. O vad si acum inotand in urma unei fasii din tabla. I se vedea doar capul si coada neagra plutind pe apa. Da sa iasa din apa. Pune piciorul pe soseaua uscata.Si…femeia se impiedica. Tabla ii reteaza tendoanele picioarelor, sangele tasneste cu putere….ajunge pe camera lui Liviu. Opreste filmarea.
Textul merită citit de la un capăt la altul. Poate fi găsit aici. Asta aşa, ca idee, despre cît de “mişto” e un subiect de genul ăsta. Eu, unul, ştiu cum e. A trebuit să stau de vorba cu familiile unor copii luaţi de viitură şi inecaţi cu nămol la cîţiva kilometri mai încolo, în lanuri de porumb. Asta aşa, în caz că cineva are impresia ca meseria de jurnalist înseamnă numai lapte şi miere.
Dan @ 31.7.2008, 3:23 pm
” A trebuit să stau de vorba cu familiile unor copii luaţi de viitură şi inecaţi cu nămol la cîţiva kilometri mai încolo, în lanuri de porumb.”
Ce inseamna a trebuit? Cine anume te-a obligat? Ce importanta avea pentru public ce anume aflai tu de la oamenii aia? Cum sunau intrebarile: va doare, cat de tare, in ce grad, va mai uitati la meci in conditiile astea?
Sunt convins ca zburau fratii tai vulturi in spatele tau si-si faceau “meseria misto” atat de lipsita de lapte si miere.
groza florin @ 31.7.2008, 3:37 pm
no comment dar asta e fiinta umana ….credeti ce vreti viata e grea dar merita traita nimic nu e sigur dar totusi trebuie incercat , de ce sa stai doar asta fac si petrele in urma apei si s-au cam plictisit …..think again (maybe its just me maybe its a true fact or as i said nothing is shure )
Petrisor Socol @ 31.7.2008, 3:58 pm
Cate subiecte de presa ofera inundatiile astea.
bogdan @ 31.7.2008, 5:31 pm
tu si colegii tai de breasla, scrisa/tv incercati sa va cresteti rating-ul cu reportaje de genu asta, in care exploatati suferinta oamenilor si profitati de bunul simt al unor oameni simpli care va lasa sa-i filmati in acele momente grele; nu aveti o minima decenta si in plus va mai “laudati” cu ce mserie grea, plina de tragic aveti cateodata. jenant.
Alex Mihăileanu @ 31.7.2008, 5:45 pm
Bogdan: eu, intre timp, nu mai lucrez la nici un ziar. am schimbat, intr-o oarecare masura, profilul. si totusi, nu e vorba de asta, pentru ca nu sta nimeni sa exploateze suferinta. nu se simte niciunul mai bine atunci cind scrie despre asa ceva. vezi comentariile la articolul anterior ca sa-ti faci o idee despre cine se simte bine.
1 @ 31.7.2008, 7:15 pm
@ bogdan: stii, si vidanjorii se plang ca rahatul pute dar tot vidanjeaza. Din jobul ala care implica si miros de rahat isi mananca painea. Crezi ca se poate ceva mai multa profunzime? Asa, cat sa pricepi si tu ca fiecare meserie are si parti mai putin bune?
Life Tester @ 31.7.2008, 11:14 pm
orice meserie poate fi la un moment dat cu cantec, dar sa ai stirile de la ora 5 ani buni la rand, arata ca-ti place sa vidanjezi cu paine…
nimeni nu te forteaza sa faci o anumita meserie, poti sa lucrezi orice altceva ca sa-ti castigi painea cinstit, curat si fara miros de diverse. daca insisti pe una (gen. prostitutie intelectuala ori nu) atunci clar iti place, nu mai e doar “castigam si eu o paine” precum Felix motanul.
1 @ 1.8.2008, 12:06 am
Nu iti plac tie, ca reporter. Plac managementului, mogulului, felixului, vantului sau mai stiu eu cui. Tu iti faci treaba de reporter. Sunt modele importate care functioneaza ca reguli intr-un trust media. Cand nu-ti convine, pleci, perfect de acord cu tine. Dar, ca in orice alt job, multi dintre cei care fac brutul meseriei de jurnalist nu sunt neaparat de acord cu “mirosul de diverse”. Asta incercam sa spun.
Si inca ceva: orice paine are miros pentru ca e cumparata cu bani. Poate doar pentru idealisti painea miroase a paine.