Nu obişnuiesc să fac bilanţuri. Aş spune că există un început pentru toate, dar nu vreau ca ăsta să fie un început în a-mi face bilanţuri. Nu îmi place ideea. În schimb, nu pot să mă abţin să nu notez cîteva dintre chestiile prin care am trecut în 2007. Pe scurt, ar fi cam aşa:

1. mi-am început anul într-un apartament cu trei camere din Giuleşti, graţie unuia dintre puţinii oameni pe care-i pot considera prieteni buni;
2. am făcut salvatidelta.ro, ceea ce, aş putea spune, a fost punctul de plecare în tot ceea ce a însemnat, după aceea, găsit clienţi pe partea de design template-uri diverse;
3. am plecat de la Ziua;
4. în aprilie, m-am angajat la Business Standard după ce, în prealabil, am sărit peste o ofertă de la Money Express – altfel spus, am aterizat tot în trust;
5. din iulie şi pînă la 1 octombrie am muncit ca un apucat: trezit la nouă, ajuns la zece jumate în redacţie, plecat la şapte-opt seara (cu ceva excepţii prin iulie şi august, cînd plecam mai devreme sau mult mai devreme), ajuns acasă pe la nouă-zece, muncit pînă la patru jumate-cinci dimineaţa; punct şi de la capăt;
6. părăsit Business Standard la 1 octombrie, după ce ajunsesem la cîştiguri duble sau aproape triple din munca suplimentară, de acasă.

Pe scurt, aşa s-au dus aproape trei sferturi de an. Totuşi, partea cea mai importantă a anului a început la 1 noiembrie, ziua în care mi-am propus să nu mă mai despartă nimic de femeia care îmi e alături şi care îmi suportă cu stoicism toate tîmpeniile, toate aberaţiile şi toate prostioarele pe care le fac şi le zic.

Pe aceeaşi listă a realizărilor lui 2007 se numără primul şi cel mai fericit Crăciun din viaţa mea. Iar dacă spun tîmpenii sau bat cîmpii cu graţie, ştiu că singurul adevăr pe care îl cunosc este acela că o iubesc. Mai mare realizare ca aceasta nu am.

Tags: personal