Am votat. Alături de jumătate din populaţia cu drept de vot a României. Apoi am văzut rezultatele exit-poll-urilor şi comentariile candidaţilor. Pe Mircea Geoană n-am putut să-l urmăresc, m-a pierdut pe drum şi n-am rămas cu nimic din ce-a spus. Am citit mai devreme, pe HotNews.ro, declaraţia sa:

Ca preşedinte, voi aduce la guvernarea ţării, pînă de Crăciun, o echipă formată din oamenii cei mai oneşti şi mai competenţi din cadrul şi din afara majorităţii parlamentare, pe care sper, cu rapiditate şi înţelepciune, să o oferim românilor.

Acum, din toată fraza de deasupra, important este doar ce e cu bold. Pînă am terminat de pus diacriticele, n-am rămas cu nimic altceva în minte. Ce e aşa de important mai sus? PSD NU are oameni, subliniez, NU are oameni oneşti şi competenţi în partid, dintre cei pe care i-ar dori în ministere. Şi e simplu: în ministere nu vor ajunge naivii pesedişti, care chiar au impresia că ar putea schimba ceva (deşi numărul lor e mult prea mic).

Fraza lui Geoană este un paradox, se contrazice prin însăşi existenţa ei. PSD se bate cap în cap cu termenul “onestitate”. Nu zic, în toate partidele e la fel, dar trăgînd linie între guvernarea Iliescu-Năstase şi cele două guvernări de sub tutela lui Băsescu, raportul tunuri/jafuri/fraude uriaşe, Băsescu iese cîştigător. Se aşteaptă cineva ca Mircea Geoană să procedeze altfel decît după “îndrumările” (sic!) tătucului Iliescu? Să fim serioşi.