O portocală mecanică

De vreo săptămînă, am un fix pe design-urile minimaliste. Tot sărind din site în site, în momentele libere, de vreo cîteva zile, am un nou fix: pop-art-ul şi designul grafic din perioada 1960-1980, la care se adaugă, în mare, cam tot ce înseamnă “swiss design”. Implicit culorile folosite. Iar aici ajungem inclusiv la nuanţele CMYK (cyan, magenta, galben, negru). Descopăr, uimit de-a binelea, că pînă şi rozul poate fi o culoare frumoasă dacă reuşeşti să îi găseşti o nuanţă complementară cel puţin corectă.

Tot intrînd pe diferite site-uri cu şi despre design minimalist, fascinat că descopăr… culmea, culoarea roz! (mă rog, corect ar fi “magenta”), mi-am adus aminte de A Clockwork Orange, filmul lui Stanley Kubrick din 1971, şi de vila în care se petrece violul din prima parte a filmului. La care se mai adaugă cîteva imagini din alt film al lui Kubrick, pe care n-am avut răbdare să-l văd, 2001: A Space Odyssey.

Fascinat de decoruri, de mobilierul ales, am început să-mi imaginez, în RATB, uitîndu-mă la vilele de pe Pache Protopopescu, în care mi-ar plăcea să locuiesc şi cum aş decora-o dacă aş avea vreo 10 milioane de euro să-mi cumpăr una şi să-mi permit, desigur, să trăiesc în ea.

Lăsînd visarea la o parte, Portocala Mecanică mi-a provocat o revelaţie: ar fi cazul, probabil chiar de zilele următoare, să încerc să evit să mai deschid laptopul odată ajuns acasă, inclusiv în weekend-uri. Pentru că, oricît de ciudat ar părea – pentru mine -, mi-a venit un dor nebun de a citi. Cărţi, adică. Tipărite, vreau să spun.

Oricît de amator de tehnologie aş fi – şi nu mi-aş fi imginat vreodată -, la un moment dat intervine, ca în cazul berii sau sucului, a dulciurilor preferate etc., o suprasaturaţie. Revelaţie sau nu, cred că o să pun mai des, în viitorul cîtuşi de apropiat, mîna pe cărţi, încercînd să-mi organizez cît mai bine timpul, astfel încît să separ cît mai bine munca (deşi într-un volum destul de mare) de timpul liber.