Bucureşti, 2008, civilizaţie. Sau cel puţin pretenţii de civilizaţie, dacă nu din cauza oamenilor, măcar din cauza tunurilor care se construiesc peste noapte în mai toate cartierele. Pornind de la ce avem, putem formula o idee cu valoare de teorie demonstrabilă.
Nu ştiu dacă a remarcat cineva, dar pietonii din Bucureşti, în marea lor majoritate, sînt “pe invers”. În loc să treacă strada pe la trecerile de pietoni, se reped pe unde apucă taman cînd toate maşinile circulă cu peste 50-60 la oră. Înjurăturile la adresa posesorilor de automobile nu le mai dezvoltăm, e ceva firesc pentru ţara în care trăim.
Dar asta nu e o problemă. Din punctul meu de vedere, ca pieton, şi eu fac, din cînd în cînd, acelaşi lucru, cu singura diferenţă că, de regulă, maşinile care vin pe sensul pe care-l trec sînt la cel puţin 100 de metri depărtare şi, tot de regulă, alerg. Din punctul meu de vedere, cel de viitor şofer, mă gîndesc cu groază la cîte frîne o să trebuiască să pun doar pentru că sare un deştept în faţa mea.
Filozofia trecerii de pietoni, în schimb, este mult mai complicată. Dacă în ceea ce îi priveşte pe oameni se aplică legile lui Murphy (trecere există, s-o folosim cît mai puţin), în acest caz e după cum urmează:
- trecerile de pietoni au caracter pur informativ – cam pe acolo ar trebui să se treacă; ce dacă eu trec la la vreo 20 de metri mai încolo?
- lasă, bă, trecerea de pietoni, că ăstia au frîne, sari în faţa lui, că tu eşti mai grăbit, ce dacă e roşu!
- pietonii habar n-au cine are prioritate la o trecere – vai, dar nu e semafor! Să fac doi paşi şi să stau pe loc pînă trece jumate de Bucureşti!
Cea cu prioritatea este, de departe, cel mai des întîlnită. Pe o stradă oarecare, unde există o trecere de pietoni, dar nu există semafor, cel care are prioritate este ÎNTOTDEAUNA pietonul. Prin urmare, în momentul în care un pieton a coborît de pe trotuar, toţi şoferii au obligaţia să încetinească şi, într-un final, să îl lase să traverseze.
Ei bine, aproape de fiecare dată e cam aşa: pietonul stă pe bordură şi scrutează văzduhul, şoferii încetinesc, îl văd pe leneş că stă pe loc şi trec mai departe, auzind în urma lui înjurăturile celui care n-a ticsit să se mişte. Cînd, totuşi, există şi excepţii, de cele mai multe ori se întîmplă ca omul să se mişte în reluare.
N-aş avea nici o problemă dacă nu mi-aş mai aminti ce am învăţat în clasele primare: strada se trece în pas vioi. Încă din şcoala primară exista, în manuale, o lecţie despre asta. Învăţătoarea avea obliaţia să îţi explice regulile de circulaţie de bază. Sînt atîţia de aceeaşi vîrstă cu mine şi chiar mai mari, care au trecut prin acelaşi sistem de învăţămînt, dar care, s-ar părea, au uitat taman asta. M-aş aştepta de la cineva care locuieşte într-un fund de Românie, unde o maşină intră de cinci ori pe an, nu în Bucureşti, unde ar trebui să fie obligatoriu să cunoşti regulile de circulaţie.
Într-un fel, e un paradox cînd vine vorba de comportamentul pietonului român: cînd are prioritate şi ştie că maşinile trebuie să-i dea voie să traverseze, omul stă pe loc, iar cînd are roşu la semafor, traversează fie la 20 de metri distanţă, fie trece pe roşu. Ca să nu mai spun de intersecţiile în care există bandă de stînga şi unde dragii de pietoni se pun pe traversat de cum s-a făcut roşu pentru sensul înainte. Ca şofer, te trezeşti că vrei să faci stînga, dar nu poţi din cauza gloatei.
Mă rog, poate exagerez, dar părerea mea sinceră va rămîne neschimbată: în general, România e un paradox!
zalex @ 23.10.2008, 3:17 pm
draga alex, romania e “un paradox straniu de ciudat” – cum zicea vacanta mare! am ajuns sa cred ca toate relele din tara asta – cel putin astea mici, pe care le vedem in fiecare zi, micile mizerii cotidiene, adica… – sunt datorate lipsei de reactie pe care politistii (si cei care sunt platiti sa nu ne lase sa gresim fara sa platim pentru asta) o au in fata nedreptatii / incalcarii legilor. daca ai lua amenzi de doua ori pe saptamana ca treci pe rosu, probabil ai invata ca nu rosu inseamna “vineri seara stau in casa ca am de platit amenda”, iar verde “am bani de bere in week-end”. eeee.. si atunci sa te tii civilizatie!
clawbc @ 23.10.2008, 3:21 pm
In mare parte ai dreptate, romanii trec pe unde apuca. Insa la partea cu “pietonul stă pe bordură şi scrutează văzduhul” am unele obiectii:
- perspectiva de sofer: cat timp pietonul nu pune piciorul pe trecere, eu nu sunt obligat sa opresc, doar sa incetinesc si sa fiu pregatit sa opresc; daca el nu se hotaraste sa traverseze, treba lui;
- perspectiva de pieton: de cele mai multe ori nu ma avant pe o trecere doar cand vad ca soferul schiteaza un gest ca te-a vazut ca vrei sa travesezi (incepe sa incetineasca); am avut si eu momente la volan cand nu am fost atent la unele treceri, sau nu am vazut semnul (copaci, masini parcate aiurea etc.).
mke @ 23.10.2008, 5:12 pm
Uiti de alt caz (vezi dimineata la iesirea de la metrou de la Opera): trec pietonii ca oile. Pentru ca au trecere de pietoni si astia stiu ca au prioritate (corporatistii de le Opera center in marea lor majoritate) nu le trece prin gand sa treaca cate 2-3 si trec asa cum ies de pe scarile metroului, dupa ce au dat doua coturi, exact cat sa fie modelat fluxul catre un sir indian.
Nu inteleg nici batranii care nu pot circula in general cum trec la aia 20m de trecere printre masinile in viteza (vezi acelasi loc – statie RATB pe o parte si de alta a drumului).
Parca ajung mai relaxat la munca fara masina…
Bogdan @ 23.10.2008, 6:55 pm
“Paradox” e un eufemism în cazul de faţă. Mă abţin să scriu aici termenul pe care l-aş folosi.
Ai dreptate cu pietonii, dar nici cu şoferii nu mi-e ruşine. Nu de puţine ori mi s-a întîmplat să fiu pe trecere şi să se găsească un şofer idiot care să-mi taie faţa la juma de metru de mine pentru că, de, el venea pe banda a 2-a iar ăla de pe banda 1 care au oprit să trec eu e treaba lui dacă-i fraier, nu?
Prin urmare am început să procedez precum pietonii de care zici. Pun piciorul pe zebră dar nu trec pînă nu văd că au oprit toate maşinile sau măcar văd că încetinesc. Nu mă mai risc să trec voiniceşte pentru că sunt destui idioţi la volan.
Frobenius @ 23.10.2008, 7:01 pm
In legatura cu trecerea pe rosu sau cu traversarea pe oriunde ai dreptate. Cit despre cel care ezita sa treaca pe acolo pe unde are prioritate iti poti imagina si ca, in cazul sau, functioneaza instinctul de conservare. S-au mai vazut oameni spulberati de pe trecerea de pietoni de vreun sofer mai… grabit. Faptul ca masina care se apropie si-a incetinit viteza nu reprezinta nici un fel de garantie. Nu stii cine e la volan si nici procentul de idiotenie adapostit dupa parbriz. Mai bine mai astepti, esti etichetat lenes dar ramii in viata. Fiind in viata poti sa-ti permiti apoi si mersul in pas vioi.
18centimetri @ 23.10.2008, 8:25 pm
O chestiune mai subtila, pe care o stiu putini: pietonul are prioritate NUMAI prin locul semnalizat in acest sens. Nu si la colturile de strada unde nu exista indicatoare de trecere de pietoni si marcaje. Deci, pe stradutele dintre blocuri, pe la niciun colt nu este obligat soferul sa iti dea prioritate, daca nu exista indicator cu trecere de pietoni. Desigur, asta e o chestie care tine de delasarea autoritatilor, care nu au grija de drumuri. Si pietonii au senzatia ca la fiecare coltisor de strada pot trece fara probleme. Si nici soferii nu stiu ca nu sunt obligati sa ii lase, dar mai bine ca nu stiu, fiindca s-ar intampla tragedii multe.
Pentru pietoni:
1) pune piciorul pe trecere cand ai verde, daca exista semafor, si da de inteles prin limbajul trupului ca vrei sa treci. Nu te uita in partea opusa sensului din care vin masini, nu te uita dupa femei si avioane, nu vorbi la telefon cu capul in jos. Soferii pot crede ca esti un bou care asteapta pe cineva sau un bou care nu asteapta pe nimeni. Si sunt destui, credeti-ma.
2) asigura-te ca soferii au inteles intentia ta de a trece si au micsorat viteza. Cand este clar ca poti trece in conditii de siguranta, avanseaza pe banda 1.
3) daca pe banda 1 a oprit o masina mare si tu treci, cand dai sa treci pe banda 2 te opresti putin si te uiti dupa masina mare sa te asiguri ca nu vine un cretin si te omoara. S-a intamplat de multe ori. Cea mai recenta pe care o stiu e o patanie din Militari: autobuz oprit inaintea trecerii, 2 femei au inceput sa treaca, pe banda 2 venea un cretin de pusti cu x5 si 100 pe ora sau 80 cat o fi avut si le-a omorat.
4) nu te intoarce din drum, odata ce traversezi o tii inainte si chiar daca ai uitat ceva te intorci putin mai tarziu.
5) calculeaza momentul cand te angajezi mai serios in traversare, nu sta pana ti se acreste si dupa aia o iei cu curaj, chiar daca masina vine cu viteza. fa in asa fel incat soferul sa poata frana treptat si ok.
6) cand treci cu copii, in niciun caz nu trece prin loc nepermis, caci ii inveti asa si daca li se va intampla ceva vei fi si tu raspunzator.dimpotriva, fii responsabil si educa-l.
jules @ 24.10.2008, 10:45 am
Draga Alex ! Eu sofer de placere de vreo 11 ani. Un mic exemplu. IN Iasi pe un anume bulevard exista o trecere de pietoni. Pe care am folosit-o in vreo 20 de ani cam de 10 ori. Motivul ? Desi marcata si semnalizata cit se poate de bine, de fiecre data era sa fiu lovit de cite un bou. Si nu doar eu. Orice pieton care o folosea era in aceeasi situatie. De asta preferam sa trec pe pielea mea prin locuri nepermise. Si nici macar o data nu mi-au claxonat soferii. Au pus semafor de vreo doia ani la acea trecere. Si cam de doua ori pe an mai trec pe acolo. Macar o data, desi trec pe verde, unii inca mai trec pe rosu. Masini adica.
Ajung in Bucuresti! E mult mai bine. Semafoare peste tot. Insa de vreo doua luni am avut treaba pe la Piata Presei. Si trebuia sa traversez Kisselef-ul. SI brusc mi s-a facut frica. Si motivat. Cel de pe banda 1 ma lasa, cel de pe banda doi trecea ca in brinza. Adica fix trecerea unde tanti cu audi a omorit studenta. Si ambulanta nu a venit decit peste 30 de minute. (obs: sint 3 spitale in zona la maxim 500 m plus statie de urgente a SMURD de pe Expozitiei).
Si acum sa imi spuna cineva ca nu e corect ca eu sa traversez pe unde vreau eu si nu pe treceri. Personal imi asum toata responsabilitatea pentru aceste actiuni si sint de acord sa port testamentul asupra mea. Unde sa specific acest lucru. Daca e trecere nesemaforizata, pas. Prefer sa ocolesc un km pina la primul semafor, daca chiar nu se poate trece altfel. Si o fac, fara parere de rau.
Andreea @ 24.10.2008, 10:47 am
O sa razi, dar in Londra – o capitala cu ceva mai multe pretentii decat Bucuresti – am observat exact acelasi lucru: se trece pe oriunde, rosu pentru pietoni inseamna doar ca trebuie sa te asiguri daca e vreo masina prin preajma.
Ana @ 24.10.2008, 2:46 pm
mi-e teama de trecerile de pietoni atat ca sofer cat si ca pieton.
ca pieton de ceva vreme apelez la tot felul de “maimutzareli” de genul ridic un picior cat sa se prinda ca sunt deja pe trecere, fac din maini, etc.. depinde de inspiratie. ehh functioneaza: se opresc!
ca sofer mi-e teama(nu l-a modul ala extrem) de trecerile de pieton si de stradutele inguste. mi-e teama, de cand am vazut un pustan mic lovit pe nistre stradute unde 2 nebuni au ignorat trecerea/ cedeaza si s-au lovit intre ei prinzandu-l pe pustan intre ei. hai bafta !
CLaudia @ 24.10.2008, 5:08 pm
Sa nu uitam categoria parintilor cu carucioare. Intai se impinge caruciorul pe trecere sau se traverseaza pe oriunde eventual cu inca un copil in brate sau de mana…. Urmarea? Dumnezeu cu mila…