Articol sponsorizat.
Unul dintre păcatele bucureştenilor este că, în marea lor majoritate, sînt foarte nepăsători şi, de multe ori, de-a dreptul ignoranţi. Cel puţin asta e latura pe care o scot la înaintare. Că, în sinea lor, se revoltă, asta e partea a doua. Însă nici că s-ar exterioriza. Om fi vreo naţie de introvertiţi şi încă n-a apărut nici un studiu care să confirme oficial lucrul ăsta.
În ce se traduce nepăsarea? Un exemplu concret, de luni după-amiază: de la Aviatorilor, mă urc într-un autobuz chiar înainte de a închide uşile. Din cauză că sufăr de o formă uşoară de sinuzită, cum se răceşte vremea, cum mi se înfundă nasul. Practic, rămîn fără miros. În autobuz însă, chiar înaintea mea, s-a urcat un nene care puţea atît de rău, încît şi eu am reuşit să-l miros. Nu suficient cît să-mi mute nasul din loc, dar destul cît să-i înţeleg pe cei din jur.
De regulă, astfel de probleme întîmpini vara. Şi e groaznic momentul în care te urci în tramvai şi pute tot din cauza unora care consideră că inventarea săpunului a fost inutilă. De cele mai multe ori, toată lumea tace mîlc. Se uită urît, îşi acoperă nasul, dar nimeni nu ia atitudine. În autobuzul de luni, un tip de vreo 25 de ani a urlat: “Dacă vezi că puţi, la ce te mai urci?”. “Dihorul” zice că o staţie merge. “O staţie pe care o mergi pe jos!”. Întîmplarea face că, 20 de metri mai în faţă, autobuzul opreşte din nou şi deschide uşile. Se făcuse roşu. “Dihorul” a coborît, că n-a avut încotro.
Poate că ar fi cazul să luăm mai des atitudine măcar în astfel de situaţii. Omul care n-a vrut să leşine din cauza putorii e un mic erou: i-a salvat pe toţi de la înecul în duhoarea omenească.
Îndrăzneşte şi tu să spui lucrurilor pe nume. Acest articol face parte din campania Joe “Indrăzneşte şi tu“. Detalii şi poveştile altora, sau locul în care le puteţi spune şi voi pe ale voastre, pe www.indraznestesitu.ro. Joe premiază cele mai îndrăzneţe poveşti cu 1000 de euro şi le face şi statuie protagoniştilor.
10 comentarii
Lasa un comentariu
Abonare / RSS & Mail
Fii la curent! Aboneaza-te prin RSS
Primeste articole noi in fiecare zi. Aboneaza-te pe mail!
Sponsor
Din aceeasi categorie
- O portocală mecanică
- Nimic nu e mai nasol decît o sinuzită
- Viteza “expres” a nesimţirii. Curieratul de doi lei de la Nemo Expres
- [P] Poveste de Crăciun
- [P] Cum incendiezi un site
Am scris pe Twitter
Sponsori
Comentarii recente
- andreic: cotidianul era unul din site-urile mele preferate de stiri. am renuntat sa mai intru pe acel site la cateva...
- Claudiu Minea: Si eu il citeam zilnic (site-ul), dar n-am mai intrat de vreo jumatate de an.
- Băşcăliosul: Vrea să arate că mai poate să se dea jurnalist… de-a(r) dura.
- bonyes: daca ar fi stiut cind sa se retraga, alta ar fi fost istoria multor oameni. nu am mai intrat pe acel site...
- dana eugenia: ce e asa greu ? primeste rasplata pentru ‘latraturi’ – inca on os de ros de la...
- Alex Mihăileanu: Ei, nu. Daca toata lumea ar trece la un CSS universal pentru IE6 si toate site-urile ar fi la fel,...
- Jean Valjean: IE6 nu poate fi ignorat inca, ar mai avea 10% din utilizatori: http://www.w3schools.com/br...
- Alex Mihăileanu: Corect, tine de mentalitate, ca-si ia teapa pe barba lui. Dar tot de mentalitate tin si dobinzile...
- unu de la efg: Atunci scuzati-ma domnule Mihailenu,dar ar fi trebui sa cititi si d-voastra un astfel de extrs sa...
- Alex Mihăileanu: Domnu’ de la EFG, sa le spuneti asta alora care citesc de 20 de ori ce scrie pe spatele...
Articole recente
- [VIDEO] O idee pentru edilii capitalei: Cum se curăţa zăpada în 1969, în Bucureşti
- Cornel Nistorescu ratează. Acum, şi în online
- O fotografie care a făcut istorie
- O ţeapă numită EFG Retail Services
- Despre o undă de inocenţă: “Eu vreau să trăiesc din scris”
- O portocală mecanică
- Două vorbe despre evoluţie
- Despre bugetari. Nişte idei
- Cum se face presă. Azi, economică. La Capital
- Schimbări la Realitatea: Sorin Vulpe devine director de dezvoltare internaţională, Călin Husar – şef pe radio







25 de ani, Bucuresti, blogger din 2003. Jurnalist din 2003, cu experienta de presa, printre altele, (Ziua, Business Standard etc.), actualmente freelancer si consultant independent in domeniul comunicarii online.
[oricum, m-am suparat destul de rau pe tipul care a zis sa cobor. eram si eu obosit... :P ]
Cunosc un tip absolut deosebit, nu dau prea multe amanunte caci nu vreau sa se supere, e un intelectual adevarat, chiar un erdudit, un om cu multe calitati si realizari, care are o meteahna: pute a transpiratie de te trazneste de la 2 metri. Nu stiu de ce, dar mereu pute.
Cum as putea sa-i spun asta, daca nu vreau sa stric relatia cu el? Pana la urma e treaba lui, nu il intretin eu, daca unii ajung sa-i intoarca spatele din pricina putorii e treaba lui.
:(
Domnu’ Santier, cu respect, daca eruditul dumitale s-ar spala mai des, sa zicem treichiar patru dusuri pe zi si daca ar folosi produse dezodorizante, te asigur ca ar puti mai rar si mai putin. E atât de simplu.
Domnu’ Santier, stiati ca România este la mare distanta pe ultimul loc în Europa la consumul de produse igienice de baza (sapun, sampon, pasta si periuta de dinti) !? În schimb, la consumul de parfum, se sizueaza pe la jumatate clasamentului…
Deci, românii sunt, statistic, niste împutiti, iar practic, îti muta nasul.
Sunteri “subiectiv”, dar aveti perfecta dreptate !…
Cu riscul sa par un extermist, eu cred ca in Romania ar trebui sa avem :
- apa rece, detergentul, sapunul, pasta de dinti – GRATUITE !
(in niste limite de consum, si cu interdictia de a le scoate din tara !).
Cred ca vom avea surpriza de a constata scaderea (pe ansamblu) a unor costuri de la buget (sanatate), in ciuda unor cheltuieli initiale (produsele enumerate).
Oricum, vom iesi toti in cistig (sanatate, mediu), plus un cadru civilizat …
pot sǎ ȋndrǎznesc și eu sǎ spun ceva? articolul ǎsta nu cred sǎ-ți aducǎ vreo statuie :)))) glumeam, desigur…
referitor la subiect: nu suntem o nație de introvertiți, ci o nație de fericiți! ne-am pierdut speranța, nu ne mai pasǎ….
fericire!
mie imi face greata reclama aia jenanta. si cand o vad pe la metrou si ma uit in jur si vad copii chiar intru in panica la gandul ca mucosii aia vor ajunge la concluzia ca asa e normal, sa fii mitocan.
stii, in cei sapte ani de-acasa inveti si sa te speli, dar si sa nu te duci la oamenii din metrou si le pui braduti dezodorizanti la subrat.
poate in cazuri mai fericite inveti si ca putoarea nu o vezi, o simti, deci omul ala nu prea avea cum sa-si vizualizeze putoarea
nu putem fi toti genii si sa lucram in birouri de corporatie, unii oameni sunt muncitori. si nu cred ca le pune nimeni la dispozitie dusuri ca sa se spele dupa cele 10 ore de carat diverse
da, si eu cunosc 2 tipi cum zice santierul si pe bune ca prefer ca cineva sa miroasa urat decat sa fie prost de pute sau nesimtit
dar in fine, nu despre asta e vorba
e vorba de faptul ca idiotenia asta de campanie si exemplul pe care l-ai dat tu vorbeste eventual despre cum sa combati nesimtirea cu nesimtire.
in linie cu tot ce tine de romania
adica principiul este: indrazneste si tu sa fii de tot rahatul, de vreme ce altii au indraznit!
amin
@m atata vreme cat nimeni nu face nimic, in general, legat de nimic, cu nimic o sa ramanem.
Cred ca e vorba de o atitudine, si atitudinea aia nu e nesimtire. Reclama aia e o gluma, fireste, ma indoiesc ca asta chiar se intampla. E ca si cum mi-ai spune acum ca oamenii vor sari de pe munti cu nu stiu ce masina pentru ca asa au vazut in reclama.
Ma sperie uneori cat de in serios se iau unii oameni, fara motiv… :)
Si cat putini sunt dispusi sa faca ceva, orice cu ei sau cu altii din jur. Stam cuminti intr-un colt, cu mainile in poala, ca asa e frumos. Si ce daca ala pute? Saracu’… Eu m-as duce sa-i iau si o floare, ca sigur e om amarat.
Am vazut atatia imputiti nesimtiti cat nu pot numara pe degetele tuturor prietenilor mei. Cu sosete coclite in sandale. Care nu veneau de pe niciun santier, doar ca asa sunt ei, sconcsi nesimtiti. Si daca cineva face o reclama si sugereaza ca ar fi cazul sa li se atraga atentia in loc sa stam intr-un colt si sa vomitam de sila pana la urmatoarea statie…. atunci eu aplaud reclama aia.
[...] Articol urban, mai ales de Bucureşti, că aici le facem noi pe alea nefăcute, un articol inspirat de un text al lui Alex Mihăileanu. [...]
Mai bine aş fi erou cînd semnalez faptul că sunt hoţi în autobuz, nu cînd miroase urît. În ambele cazuri se provoacă scandal.
M-ai inspirat cu articolul ăsta, am scris şi eu ceva asemănător. Merci!
Stii care e tragedia? Ca am ajuns sa facem o stire din asemenea intamplari. Indiferenta a devenit regula, iar bunul simt o rara exceptie.
@blinderoo da, e drept, bunul simt e un act de eroism in zilele noastre :)