căldură mare, monşer…

Ce e mai rău decît a locui pe timp de vară la etajul zece (şi a nu avea aer condiţionat)? Ca pe acelaşi palier, fix în locuinţa de vizavi, să locuiască o babă de care să-ţi fie spaimă. Spaima că, dacă ieşi din casă atunci cînd deschide ea uşa, nu vei mai apuca să ajungi la lift şi vei muri de duhoarea emanată. Dar despre asta, altădată, că s-au strîns mai multe, iar iubi* tre’ să le afle :P.

Pentru că nu e destul, e şi mai mai rău din cauză că ai în faţă o salată de vară, dar jinduieşti după o bucată de caş sau de urdă pentru că ai uitat sau pentru că n-ai avut timp să ajungi prin piaţă. Şi nu că ai locui la mai mult de 500 de metri de Piaţa Obor…

Şi ca să fie şi mai nasol, căldura asta induce şi o nenorocită de stare de lene care te face nu numai să renunţi la a lucra la vreo două proiecţele, da’ îţi taie şi tot cheful de a mai scrie ceva pe blog – şi aş avea vreo cîteva chestii de zis, da’ parcă e mult prea cald şi n-am răbdare.

Şi ce te faci cînd mai mănînci şi a naibii de sărat (asta e, n-au decît să se mire toţi, la fel cum au făcut-o şi ăia de se uitau şui la mine cînd puneam sare în ciorba aia de peşte, la bulgari, şi nu mă mai opream; în schimb, nu pot să mănînc iute), iar sarea induce o sete teribilă? Şi tre’ să mai adaug că apa rece de la robinet e de fapt călîie, iar apa plată am uitat s-o bag în frigider?

Şi ca să fie şi mai nasol, ce te faci că toată căldura asta, în loc să îi ţină în casă pe ăia care trebuie, te face să vezi lucruri obsecene? Cum ar fi faptul că peste 60% dintre ziariştii prezenţi la conferinţa de presă de dimineaţă, de la Orange Concept Store, erau nişte momîi de peste 60+ de ani, uitate de viaţă prin presă, venite să bea o cutie de cola sau un espresso pe de-a moaca, regretînd, în acelaşi timp, vremurile în care la conferinţele de presă se dădeau pişcoturi şi fursecuri. M-am simţit ca la grădina zoologică, fix ca atunci cînd te uiţi cu milă la animalele pe cale de dispariţie. După care m-am întrebat de ce naiba n-am plecat după ce am primit mapa de presă, că după aia nu s-a mai zis nimic demn de notat [mă rog, m-am întîlnit cu Roxana, deci tot am realizat ceva].

Eh, şi ca să fie tacîmul complet, te-ntrebi de ce naiba nu poţi să adormi pînă la trei noaptea şi de ce te trezeşti la şase jumate – şapte şi nu mai poţi să dormi încă două ore decît pe apucate, că te-ntorci pe toate părţile de cît de agitat e mercurul din termometru. Ş-apoi îţi aduci aminte că nici la muncă nu-i cu mult mai bine, mai ales că mai sînt unii care fac scandal că le bate aerul condiţionat pe lîngă freză.

_____________________________
*iubi – nume generic, stabilit în vedea scrierii de noi constatări, precum cea legată de cît de proastă e lumea…