Până la Batiştei era încă promenadă sau grabă spre casă, că anunţaseră cod portocaliu de ninsori şi viscol, şi primii fulgi soseau deja, dar dincolo de Batiştei, spre Teatrul Naţional, începea spaţiul energiilor protestatare. Pe margini, în colţul dinspre Magheru al Interului, în ale cărui saloane de la parter se vedeau prin geamurile mari clienţii cinând, se aşezaseră în dispozitiv jandarmii costumaţi într-o uniformă de ... Mai departe »
Mai devreme, nu mai ţin minte pe la ce televiziune, dar cu siguranţă într-o transmisiune în direct, gloata de reporteri se îmbulzea să-l filmeze pe Emil Boc în timp ce omul se pregătea să se urce în elicopter, să dea o tură pe deasupra centurii Bucureştiului şi, eventual, să zboare un pic şi peste autostrăzile din zonă. Televiziunea în cauză avea un mare “breaking news”, cam cît vreo 15% din ecran. Era o mega ştire că Emil Boc verifica drumurile de la înălţime. Repet, “breaking news”. Mi se pare fenomenal. Uneori, mă-ntreb dacă reporterii ăia nu erau acolo cu scopul de a-i cobi, oarecum pe principiul: “Să cadă, să cadă, să cadă, să se ducă dracului cu elicopter cu tot, să pice, să cadă…“.
Breaking news, frate!
Cam aşa se deszăpezeşte în Bucureşti: intră plugul, dă zăpada în toate părţile, iar dacă rămîne pe mijlocul drumului, dracul să-i ia pe ăia care au chef să treacă pe-acolo. Ce contează că toată zăpada rămîne fix de-a lungul trecerii de pietoni, pînă-n sfert de intersecţie, şi are vreo 30 de centimetri înălţime? Pietonii, dacă vor să treacă, s-o bătătorească singuri. La muncă cu ei, ‘r-ar ai dracu’, care stau în case, iar noi muncim! Au reuşit să cureţe zebra? Hahaha! Mai trecem o dată cu plugul şi-o acoperim din nou. Să se chinuie, mama lor de nenorociţi!
Nu ştiu cît de interesantă vi se pare poza de mai sus, dar, ca să vă faceţi o idee, citiţi chestiunea de mai jos: În 1954, conform Aristidei Busuioc, şef climatologie în cadrul Administraţiei Naţionale de Meteorologie, stratul de zăpadă a măsurat între 2 şi 5 metri. Tot atunci, mai precis în perioada 3 – 5 februarie, ne-a lovit şi cel mai puternic viscol înregistrat ... Mai departe »
Una dintre întrebările zilei vine de la Teo: “Ştie cineva care e culoarea USL? Iertată-mi fie ignoranţa.” O întrebare legitimă, aş spune, cîtă vreme uniunea consimţită de Ponta şi de Antonescu (asta sună ca aia cu “părinţii poporului român sînt Decebal şi Traian; nu ştim care-i mamă şi care-i tată”) e o struţo-cămilă ce va avea exact aceeaşi soartă ca şi defuncta Alianţă DA – PNL-PD. Şi spun asta în contextul în care PSD va trage stînga, PNL va trage dreapta, iar ţara nu va merge niciodată înainte, drept, ci doar în zig-zag. Într-un final, va ieşi un scandal, iar USL se va scinda. E în ADN-ul PSD-ului – aţi văzut şi tentativa de colaborare cu PDL, cînd au fost la guvernare, după mazilirea lui Tăriceanu – să vrea mai multă putere şi să trădeze.
USL nu are o identitate propriu-zisă. În afară de nume, nu are logo, nu are o culoare specifică, nu are nimic. Ca o ironie a sorţii, dacă ar combina roşul pesedist cu galbenul penelist, rezultatul ar fi un… portocaliu.
…e că realizezi că, timp de enşpe ani, ai fost un sclav fidel al ţigării. Mai merg pe stradă şi văd oameni trăgînd cu sete din ţigări, cu capul plecat. Îi văd pe şoferi, la volan, trăgînd cu putere, pînă cînd li se sug obrajii, conturîndu-li-se craniul pe sub pielea trasă. Uneori, mă văd în ei şi mă bucur că m-am lăsat. Mai ales cînd mai scap cîte-o privire în oglindă şi-mi văd ridurile de pe faţă, pe care le-am muncit în cei 14 ani de băgat bani în conturile JTI sau BAT. Cel mai bun lucru, cînd te laşi de fumat, e senzaţia de eliberare pe care o ai cînd îi vezi pe ceilalţi supuşi ai tutunului, din rîndurile cărora ai reuşit să te rupi. Precum cei de la Alcoolicii anonimi, zic şi eu: am împlinit patru luni şi cinci zile de cînd m-am lăsat de fumat. Nu mă mai dor “tibiile” cînd merg pe jos mai mult de un kilometru şi, dacă găsesc nişte ceaiuri sănătoase, îmi curâţ şi începutul de arterită din picioare.
Eu nu pot să spun decît atît: detest iarna. Nu neapărat zăpada, cît mai ales frigul. Şi nu neapărat frigul şi zăpada, cît mai ales zloata şi jegul care rămîn în urma oricărei ninsori. Aş prefera oricînd să fiu pe la tropice, să stau pe plajă, cu burta la cele 23-24 de grade de afară. Dar cum sînt în România, calc în toate bălţile. Şi-o să calc pînă în martie, cînd se topeşte şi se gîndeşte Rosal-ul să care munţii de praf, nisip, antiderapant şi zăpadă îngheţate deasupra bordurilor. Alţii păţesc precum în poza de mai sus (o biserică din Elveţia; poză luată de la Eddie), rămîn blocaţi şi dau din buză. Vă place zăpada şi de-abia aţi aşteptat să vină? Vă urez munţi în uşă.
“Nici o persoană şi nici un parlamentar al PNL nu a demisionat. Toţi sînt în mandate“, a declarat Crin Antonescu, plin de entuziasm revoluţionar. Asta după ce, timp de vreo săptămînă, s-a bătut cu cărămida idealistă în pieptu-i liberal că trebuie reformată clasa politică şi că el, Antonescu, împreună cu toţi oamenii din partidul pe care-l cîrmuieşte, va demisiona pentru a realiza nobilul ideal al alegerilor anticipate. Toate bune şi frumoase, i s-a alăturat Ponta, au venit şi pesediştii. O mişcare de imagine fenomenală: “Noi sîntem dispuşi să nu ne mai luăm lefurile de la stat şi să renunţăm la influenţa noastră de parlamentari pentru, vezi bine, reformarea clasei politice.” Sanchi. N-au mişcat nimic altceva în afară de priviri. S-au uitat de jur-împrejur, au văzut că lumea-i bagă-n seamă, s-au umplut de gloria mundi şi au făcut ceea ce fac toţi politicienii români: nimic. Deh, onoare de politican român. Şi se-aşteaptă să demisioneze Băsescu. Pot să rîd?
Primul meu laptop a fost un Acer 1640Z. L-am cumpărat în toamna lui 2006 şi a costat o groază de bani, vreo 2.600 de lei. Adică vreo 800 de euro, la vremea aia. Şi-a scos banii cu vîrf şi îndesat. La un moment dat, a crăpat placa de reţea (onboard) şi a necesitat schimbarea plăcii de bază. L-am dus la Sama Bit şi au avut ... Mai departe »
Eu, de regulă, stau departe de conflicte. Pînă cînd mă calcă pe bătături. Horea Mihai Bădău este un oarecare individ ajuns, prin dracu’ ştie ce mecanism, asistent universitar la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării. FJSC, pe scurt. Eh, individul ăsta a făcut tot soiul de mizerii, în ultimii ani, a ajuns chiar pînă la a crea bloguri “anonime” ca să arunce cu rahat. ... Mai departe »
De fiecare dată cînd mi-am pus problema plăţilor facturilor direct din contul de online banking, m-am izbit de aceeaşi variabilă: mi se cer mai multe detalii decît cunosc. Spre exemplu, pe mine, unul, mă enervează că plata facturii la mobil implică şi introducerea tuturor datelor de pe factură, precum… seria şi numărul facturii. N-ar fi mai simplu să scriu doar suma şi să apăs “Plăteşte”? ... Mai departe »
Îmi scapă logica demersului USL, cel cu demisia parlamentarilor. Din punctul meu de vedere, ori merg la cacealma, ori sînt de-a dreptul inconştienţi şi chiar îşi propun să bage România într-o criză politică, de-o să ne-o luăm şi de la Uniunea Europeană, şi de la FMI, de-o să ne doară fundul cîţiva ani de-acum înainte. Pe de-o parte, nu mă miră ideea, nu după ce Micul Prostănac a fost în stare să cerşească la UE penalizarea României.
Idioţenia liderilor USL e deja absurdă, cîtă vreme nu doar c-o să ne scăldăm într-o criză politică, dar o să avem şi cheltuieli duble cu alegerile de anul ăsta: parţiale pentru demisiile lor şi alea obişnuite, din toamnă. Eu înţeleg că foamea e mare şi de-abia aşteaptă să tragă cu dinţii de ciolan, dar parcă preţul pe care-l plătim e prea mare. Totuşi, chiar nu mai au răbdare încă vreo jumătate de an? Sînt chiar atît de flămînzi? Cui şi ce-au promis de trebuie să plătească atît de repede? Pînă acum, ne-au tot tras-o de fiecare dată cînd au avut ocazia. Acum, chiar ţin morţiş să ne omoare?
De vreo săptămînă, eu nu mă mai pot uita la ştiri, la TV. Pur şi simplu, sînt scîrbit de ce se întîmplă. Se găseşte cîte unul de la PDL să bată cîmpii sau cîte unul din USL care să dea cu bîta-n baltă. Vlad Petreanu a alcătuit o listă scurtă cu gherlele date de USL de la începerea protestelor şi pînă acum.
Îngrijorarea mea e determinată de constatarea că tipii ăştia, care vor prelua (după toate semnele) puterea anul acesta, mai devreme sau mai târziu, nu sunt capabili să gestioneze situaţii simple – or, după câte ştim, ne aşteaptă timpuri tulburi, care vor cere lideri capabli, cu viziune şi inteligenţă.
E de-a dreptul fascinant. Oameni buni, ăştia-s ăia care ne conduc! Serios, chiar nu se găsesc nişte oameni care să schimbe ceva? Chiar nu mai avem nici o şansă? Pentru sănătatea mea psihică, în loc să dau 300 de euro lunar unei bănci, prefer să dau 250 de euro lunar în Malaga, la doi paşi de plajă, pe-o chirie. Zău, mi s-a tăiat de Vanghelie. Citat de mai devreme, din el: “În acest moment, nu cred că e important membrii de partid”. Pe bune?
PS: Da, ştiu, şomajul e la 25% în Spania. Nu despre asta e vorba.
Una dintre “minunile” Americii este că, dintotdeauna, a sprijinit antreprenoriatul şi inovaţia. Aşa s-a dezvoltat capitalismul, cel pe care-l ştim şi pe care-l admirăm. A fost o lecţie suficientă pe care-a învăţat-o China, care a transformat comunismul într-un sistem al cărui unic scop este profitul – şi oricît m-ar contrazice “analiştii”, n-au cum să argumenteze că nu-i aşa. Într-un articol din New York Times, avem ... Mai departe »
N-am o problemă cînd lumea preia o informaţie de pe blogul meu, cîtă vreme o face într-o limită a decenţei. Am văzut ştiri la ProTV pornite de la ce-am scris pe blog cu două zile înainte. Am văzut preluări decente. Am văzut sursa citată. De cele mai multe ori, n-am o problemă să-mi preiei articolele DACĂ îmi dai un mail înainte şi îmi ceri voie. ... Mai departe »
Ajungem acasă, cu o oră înainte de miezul nopţii, şi încercăm să vedem ce-a mai mişcat pe net cît am lipsit. Pauză. Restart la router. Pauză. Încă un restart la router. Pauză. Intrat în adminul routerului, toate bune, conectat, sănătos. “Bă, ai plătit netul?”, mă-ntreabă, ştiindu-mi foarte bine predispoziţia mea la a uita să plătesc facturile RDS. “Au zis că nu vor să mă vadă ... Mai departe »
Ceea ce vedem la televiziunile de ştiri, zilele astea, se mai numeşte şi derapaj. Sau jurnalism de lemn. Nu-s mare fan, dar iată ce zice ActiveWatch, într-un comunicat:
1.Instigarea fatisa la diferite acte, fie ca a fost vorba de chemarea oamenilor la proteste, fie ca a fost vorba de descurajarea lor de a protesta;
2. Asocierea implicita si explicita unui grup social (de exemplu, galeriile de suporteri sportivi) cu violenta. Majoritatea ziaristilor au preluat si transmis informatii privind acte de violenta ai caror autori ar fi fost ultrasi, fara o verificare temeinica a autenticitatii surselor. [...]
3. Reflectarea distorsionata a realitatii din teren. Selectia vorbitorilor, pozitionarea camerelor confera adeseori o imagine derizorie sau fals agresiva a pietei
Altfel, pe mine mă distrează, într-o oarecare măsură, modul în care televiziunile înţeleg să-şi facă datoria. Şi mă refer mai puţin la cele de ştiri, de la care n-am aşteptări majore, şi mai mult la cele generaliste. De exemplu, Antena 1. În plină emisiune Acces Direct, transmite din Piaţa Universităţii şi comentează, alături de invitaţi, ce se strigă. Unii dintre invitaţi, din fericire, se jenează. Alţii, precum Andrei, fiul celui care a revoluţionat somnul în Parlament, Adrian Păunescu, s-au apucat de compus imnuri revoluţionare. Mă rog, unii chiar n-au simţul penibilului.
Sursa foto: internet.
Ce zice Cristina Bazavan, fost redactor-şef Tabu, care locuieşte în unul dintre blocurile de la Universitate:
În fiecare dimineaţă, piaţa (dar mai ales străzile micuţe care nu-s la vedere) arată ca după o furtună, pentru că nu toţi manifestanţii sunt plini de sentimente democratice. [...] Duminică, în ziua cea mai violentă, am văzut tineri care păreau animale. Urlau şi loveau ca scoşi din minţi. Rupeau coşurile de gunoi de plastic, zgîriiau maşinile, spărgeau geamurile de la intrările blocurilor. Şi era o ploaie de cărămizi. Luni, pe Brătianu, se vindeau ceasuri şi telefoane obţinute duminică seara, din magazinele sparte. [...] Pentru mine, şi bănuiesc mulţi dintre cei care sunt în zonă, jandarmii sunt salvatorii. [...] Cînd locuieşti aici, în Piaţa Universităţii, violenţa tinerilor plini de testosteron – care, literalmente, se încarcă energetic din actele de violenţă, i-am vazut la 10 metri de mine – te sperie. Şi, în spiritul democraţiei şi al statului de drept în care trăieşti, îţi doreşti să fii apărat.
Pentru bun-simţ şi respect nu protestează nimeni?
PS: Foto: Victor Drâmbă. Numele pozei ar putea fi “trolling fin”.
O întrebare am: care e pedeapsa pentru trădare şi de ce încă nu s-a sesizat nimeni? Lăsaţi, nu mi-o serviţi pe aia cu “imunitatea” – din punctul meu de vedere, aia ar trebui să dispară.
Într-o tentativă fără precedent de delegitimare a actualei puteri, Victor Ponta şi Crin Antonescu au încercat să determine Parlamentul European să adopte o rezoluţie care să condamne „regimul‘‘ de la Bucureşti şi care să ducă în cele din urmă la adoptarea de sancţiuni împotriva României. În acest scop, Ponta a prezentat informaţii false socialiştilor şi liberalilor europeni care ar demonstra că România alunecă spre dictatură la fel ca Ungaria lui Viktor Orban. Victor Ponta este protagonistul unui demers de politică externă fără precedent prin gravitate, care se învecinează cu trădarea intereselor naţionale.
Zău, cam cît de mult trebuie să-ţi urăşti ţara, poporul, ca să cerşeşti sancţiuni?
E ca şi cînd te-ai duce la Zoo, ai intra în cuşca leului şi te-ai tăia singur, în faţa lui, să-i miroase a sînge, apoi te-ai aşeza în genunchi şi ai cerşi să fii mîncat. Serios, cît de idiot să fii? Ah, şi bonus, de la proaspătul membru USL Sorin Roşca-Stănescu, ca să înţelegeţi că era cu premeditare…
O bloggeriţă atentă a observat că pe site-ul de stiri DC News, patronat de Sorin Roşca Stănescu, fost informator al Securităţii şi proaspăt membru USL, a apărut o ştire potrivit căreia “Parlamentul European sancţionează România la pachet cu Ungaria”. După eşecul de miercuri, “ştirea” a fost scoasă de pe site-ul DC News.
Asta aşa, ca să ştiţi cine-i va lua locul lui Băsescu.
Ştiţi poveştile de succes ale uverVu şi Brainient, care au obţinut o groază de finanţări, şi-au deschis birouri în UK, în State. De Summify însă nu ştiaţi mare lucru, aşa-i? Ştirea-i caldă: Twitter a cumpărat Summify, un startup românesc, fondat de Cristi Strat şi Mircea Paşoi. Vă închipuiţi, probabil, că eu sînt cel ce se bucură cel mai mult – după familiile băieţilor, probabil – ... Mai departe »