Am fost aseara la Netoo, am ascultat, m-am abtinut de la comentarii si am tras concluzii. S-a discutat despre nevoia unor reguli in rindul blogărimii. Ei bine, si-au dat unii cu parerea, altii s-au contrazis, concluzia mea o vedeti in stinga: s-a batut cimpii cu gratie (scuze ca nu sint culorile si fonturile originale, da’ nu le-am avut si nici n-am avut de unde sa le iau).

Chestia cea mai importanta: nu o sa inteleg in veci cu ce ocazie si-a dat cu parerea Iulian Comanescu, in contextul in care omul nostru face parte din categoria celor carora le e rusine ca au blog. Si asta reiese de fiecare data cind vorbeste in public despre bloguri. Prin urmare, Iulian Comanescu ar trebui sa taca si sa nu isi mai dea cu parerea. Sa vorbeasca abia atunci cind va scapa de frustrari, iar cea mai mare este ca a iesit din presa traditionala si e nevoit sa isi dea cu subsemnatul pe net.

Daca e sa imi expun parerea despre intilnirea de aseara, as spune ca de vina e ziua de joi. In primul rind, pe principiul “nu am chef azi”, daca ne gindim ca din cei 35 sau 36 care au dat cu subsemnatul pe foaia de prezenta, cel mult zece au fost atenti la discutii, restul impartindu-se in bisericute. In al doilea rind, de vina e ziua de joi, pe principiul “bagarii in seama” (deh, vorbe din copilarie, cind cel ce voia sa se bage in seama era sfatuit sa astepte pina joi, cind grupul i-ar fi dat o sansa sa vorbeasca – joia era bagarea in seama), daca ne gindim ca multi au vorbit, nimeni n-a spus nimic concret. Sau a spus, dar… nu prea a fost bagat in seama.

In alta ordine de idei, discutia despre un set de reguli pe care sa le adopte membrii mindrei noastre blogosfere este inutila. Si asta pentru ca blogul e facut pentru libertatea de expresie. O libertate totala, care poate fi ingradita, cel mult, de limitele bunului simt, in functie de coeficientul pe care il poseda fiecare.

Daca e sa se faca vreun set de reguli, mai bine sa nu se faca. Adevaratele concluzii s-au tras, ca de obicei, la berea de dupa. Daca e sa se faca ceva – si cu asta sint de acord – este un set de sfaturi pe care sa il poate urma fiecare, dupa cum doreste, o lista la care sa se poate adauga constant cite ceva, in functie de ideile noi pe care le mai are fiecare. Daca e sa se faca ceva, ar trebui sa se faca o lista cu reguli de bun simt.

Comanescu a vorbit despre transformarea bloggerilor in jurnalisti, Bobby a pus problema invers: de ce n-ar fi jurnalistii bloggeri? Niciuna nu e valabila. Daca se vrea o struto-camila blogo-jurnalistica, atunci ramin valabila ideea de mediabloggers, unde bloggerii dispusi sa faca jurnalism online nu au decit sa se ghideze dupa un set de reguli. Pe blog nu ai cum sa respecti toate regulile jurnalismului, din simplul motiv ca nu ai resursele necesare. Daca e sa gasim un rost blogului in contextul jurnalismului, atunci este cel de editorial, de reportaj, dar mult mai greu de ancheta, de investigatie sau de exclusivităţuri. Inca nu reusesc sa inteleg de ce e asa de greu de priceput ca in Romania nu se poate face jurnalism pe blog prea curind. Blogosfera romaneasca e in crestere, dar nu creste suficient de repede. Daca pina si lui Comanescu ii e rusine ca scrie pe blog, ce sa mai zicem despre cei peste 80% dintre romanii care se dau pe net si urasc ideea de blog din principiu?

Blogosfera romaneasca e luata in serios mai mult decit merita. Eu, unul, cred ca discutiile de aseara ar trebui reluate abia peste vreo 4-5 luni. Roblosfera noastra creste, e drept, creste destul de repede, dar si tot ce se vrea facut in momentul de fata se face prea in graba. Altfel spus, toata povestea asta s-ar rezuma in urmatoarea fraza: Degeaba te grabesti sa traiesti, daca nu stii sa traiesti clipa. Nu va mai grabiti ca… meh! ca n-are sens. Lasati lucrurile sa curga de la sine. Pina nu exista oameni interesati de asta – si aseara s-a vazut ca nu sint interesati, ci doar curiosi -, n-are sens sa iti bati capul de pomana.

PS: De vazut si bagat la cap ce zice Ionut Oprea.

Tag Technorati: BunePractici