Folosesc, de vinerea trecută, un LG KC910 Renoir, încă nelansat. Prin urmare, încă de la început am luat în considerare că softul este pre-release, ceea ce înseamnă şi o serie de bug-uri. Nu dispune de vreun sistem de operare de fiţe, gen Windows Mobile (cum are HTC Touch Pro, spre exemplu – într-un articol viitor), ci de propriul software. Ceea ce e, dintr-un punct de vedere, foarte bine.

Prin urmare, pe rînd, ce e bine şi ce e rău, în funcţie de caracteristicile telefonului, pornind de la ecranul tactil, continuînd cu software-ul, convorbirile telefonice, bateria şi, nu în ultimul rînd, camera foto/video.

Ecranul tactil

Spre deosebire de iPhone (diferenţele între un iPhone şi un iPod Touch, la acest capitol, nu există, eu avănd un iPod Touch), LG-ul cere să îi calibrezi touchscreen-ul. Pe de o parte, e un lucru bun fiindcă vezi acurateţea cu care apeşi într-un anumit punct. Pe de altă parte, e rău din cauză că, cel puţin teoretic, îţi lasă impresia că sensibilitatea ecranului ar fi trebuit prestabilită astfel încît să nu existe probleme.

Unde m-am lovit eu? În sub-meniuri. Există un scroll destul de îngust şi, în timp ce încerci să apeşi, ai toate şansele să dai click pe butoane şi să intri în alt sub-meniu. E aiurea pentru că te întoarce din drum. O altă chestie delicată ţine de navigarea pe internet. Telefonul suportă conexiuni wireless, însă browserul e foarte subţirel.

La capitolul “senzaţii”, un iPhone este mult mai mişto. Pui două degete pe ecran şi faci zoom. Apeşi într-un punct şi mişti degetul în jos sau în sus, scroll-ezi. Acurateţea atingerii e mult mai mare la produsul Apple. Totuşi, am pus asta mai degrabă pe seama softului.

O altă problemă, comparativ cu iPhone, este că se zgîrie relativ repede. Nu l-am ţinut pe masă cu faţa-n jos, nu l-am lovit de nimic. Şi totuşi, ecranul s-a patinat destul de repede şi pare că ar avea zgîrieturi. După două luni de folosit un iPod Touch, ecranul n-avea decît urmele de degete.

Internet mobil şi browsing

Tot pe software dau vina şi în cazul browserului. Imaginile se încarcă relativ greu şi navigarea se face cam la fel. Ideal ar fi fost un pen precum cel de la HTC, însă LG nu are aşa ceva în dotare.

O altă bilă neagră ar fi tastatura. Dacă de pe un HTC poţi să scrii pe display, cu pen-ul sau cu degetul, funcţie de cum ţii telefonul, sau direct de pe tastatura QWERTY, dacă tastatura de la iPhone mai e cum mai e, în cazul LG, Renoir nu dispunde de tastatură QWERTY deloc (sau, în cel mai rău caz, n-am fost eu în stare s-o găsesc). Prin urmare, cînd scrii un mesaj sau încerci să compui un mail, e obligatoriu să o faci apăsînd de trei ori ca să îţi apară, de exemplu, litera “c”.

N-am reuşit să testez şi conexiunea 3G din cauză că mi-a fost prea lene să încarc manual datele de conectare. Aş fi cerut celor de la Vodafone să-mi trimită un mesaj cu setările, dar avînd în vedere că telefonul n-a fost încă lansat, mi-ar fi trimis de pomană sau mi-ar fi explicat foarte clar că nu au un mesaj cu opţiuni pentru acest telefon.

Paranteză: Din aceeaşi categorie, o altă funcţie pe care nu am testat-o este MP3 player-ul (nu mai ţin minte dacă telefonul are şi radio, n-am dat mare importanţă acestui lucru) din cauză că l-am primit fără headset. Prin urmare, nu m-am prins cu ce mă ajută că are încorporat ceva Dolby Mobile, prin urmare nu ştiu cu ce se mănîncă. Da, e adevărat, stereo se aude destul de bine pe speaker, însă…

Nici funcţia GPS n-am avut cum s-o testez pe motiv că, fiind un telefon pre-release, nu o avea disponibilă. Mi s-a spus că va exista în varianta finală.

O altă chestiune ar fi că n-am reuşit să testez cum ar trebui playerul video. Teoretic, suportă DivX, însă în afară de ce-am filmat eu… n-am reuşit să văd şi altceva. Din păcate. Pentru că sînt foarte curios cum se vede. Şi, nu în ultimul rînd, sper din tot sufletul să fie suficient de bun încît să citească un .avi cum trebuie, fără a mai fi nevoie să stai şase ore ca să converteşti un episod de 42 de minute într-un format pe care să-l suporte, cum e în cazul iPhone sau iPod Touch. Ar fi păcat, mai ales că ecranul cu diagonală de 3 inchi (240×400) chiar merită.

Software

Personal, după vreo două zile de folosit un HTC Touch Pro cu Windows Mobile, am spus că prefer un telefon cu software propriu. Tocmai din acest motiv îmi place LG Renoir: după ce am băgat cartela şi a găsit reţeaua, nu m-a întrebat dacă vreau să restartez. Şi nu glumesc, sînt cît se poate de serios: la HTC, după ce mi-a acceptat PIN-ul şi a instalat ce avea de instalat ca să funcţioneze pe Vodafone, mi-a cerut să dau restart ca să poată rula cum rebuie, implicit ca să pot suna. Aşa am înţeles de ce numele are Windows înainte de Mobile.

Totuşi, în ceea ce priveşte LG Renoir, singurele probleme întîmpinate au fost: un ecran negru, un ecran verde, un ecran alb. Adică nişte erori care n-au durat mai mult de 15 secunde, după care şi-a revenit. Altfel, este destul de intuitiv, deşi durează vreo patru-cinci ore pînă te prinzi pe unde sînt ascunse diverse setări.

O altă chestie simpatică este butonul pentru blocarea tastaturii, situat în lateral-dreapta şi modul în care se deblochează: trebuie să ţii apăsat pe ecran, pe un “buton” indicat, timp de vreo trei secunde. Foarte util, cîtă vreme, ţinînd telefonul în buzunar, nu rişti să apeleze cine ştie ce număr.

Un alt aspect ar fi widget-urile pe care le poţi plasa pe “desktop”. Eu am optat stict pentru ceas.

Camera foto/video

Probabil cel mai important “accesoriu” al telefonului este camera video de 8 (OPT) megapixeli. Cineva mă lua la mişto: “Ce, mă? Nikon-ul meu abia are şase şi ăsta are opt?”. Ei bine, da. Fotografiile ies foarte bine atît ziua, cît şi noaptea. Comparativ cu alte telefoane mobile, calitatea foto se vede de la o poştă. Presupun că lentilele Schneider-Kreuznach sînt excelente. Cu toate astea, m-aş baza mai degrabă pe soft, care ştie să-şi calculeze cum trebuie lumina de care are nevoie şi cît de mult trebuie să deschidă diafragma.

Un alt plus, comparativ chiar cu o serie de camere foto cu preţuri de pînă-n 700-800 de lei, este focusul. Este croit oarecum pe principiul DSLR-urilor, apeşi butonul pînă la jumate, scoate un sunet cînd a focalizat, apeşi pînă la capăt şi a făcut poza. E drept, dacă-ţi tremură mîinile, să nu te aştepţi să-ţi iasă macro, că n-o să se întîmple.

Despre camera video n-aş putea spune mare lucru. Per total, îţi faci treaba cu ea mult mai bine decît cu una de pe un Sony Ericsson. Cel puţin în ceea ce priveşte calitatea imaginii, mai ales dacă subiectul filmării stă pe loc şi nu face ture într-o parcare, motiv suficient să foloseşti zoom-ul. Iar dacă nu-ţi tremură mîinile, cu atît mai bine. Problema, însă, este la captarea sunetului. Se aude destul de încet şi nu dă pe dinafară de cristalin, dar nici rău nu e.

Per total, o filmare pe înserat, fără nici un apus de soare, cu zoom-ul de la jumătate spre maximum, se poate vedea mai jos.

Eu, unul, n-aş spune că este o filmare proastă, ba dimpotrivă, cel puţin luînd în considerare condiţiile. Oricum, foarte mari aşteptări de la o cameră video încorporată într-un telefon mobil nu poţi avea. N-are sens.

Bateria

Eu, unul, am fost foarte mulţumit de baterie. În decurs de trei zile şi jumătate, am vorbit în jur de 45 de minute, am filmat în jur de 35 de minute, am făcut vreo 30-40 de poze, am stat vreo jumătate de oră pe wireless şi n-a murit. Asta în condiţiile în care, în mod normal, Sony Ericsson-ul meu (v630i) ţine cam două zile jumate, unde includem cam 30 de minute de convorbiri şi în jur de 15 minute de butonat internetul mobil (3G, de regulă verificat mail şi citit feedreader).

Ceea ce e bine, dacă nu chiar mai mult decît suficient pentru un telefon din categoria asta.

Concluzii

LG Renoir este un telefon pe care încă nu ştiu în ce măsură aş fi dispus să-l cumpăr. Cum spuneam, nu-mi place că display-ul se zgîrie mult prea uşor (telefon ţinut în buzunar, alături de bancnote şi două carduri poziţionate astfel încît să nu atingă ecranul), nu poate fi considerat un competitor pentru iPhone (senzaţia e mult mai mişto la produsul Apple, ca să nu mai spun că Safari Mobile este, de departe, cel mai mişto browser posibil pentru un telefon).

Este, per total, un telefon foarte util celor care au nevoie de o cameră foto la îndemînă, care să mai scoată şi poze calitative. Aş putea, mai degrabă, să-l consider o cameră foto cu funcţie de telefon şi nu cred că cineva ar putea să-mi spună că nu-i aşa. Pentru asta chiar l-aş cumpăra.

În ceea ce priveşte afirmaţiile de genul “iPhone killer”, m-aş îndoi. Cel puţin pentru moment, ar fi stupid să spunem că LG Renoir ar putea să concureze un iPhone, cîtă vreme nu poţi să instalezi nici un soft pe el.

La final, aş spune că e un telefon mişto. Chiar foarte mişto, în ciuda problemelor enunţate mai sus. E “lipicios”, e ca un căţeluş pe care-l vezi că tremură în colţul străzii şi ai vrea să-l iei în casă. Depinde, însă, la ce preţ va intra în magazine şi ce alte opţiuni va avea varianta finală. Eu, unul, l-aş cumpăra strict pentru camera foto, dar asta strinct în funcţie de preţ.

Tags: apple, dolby mobile, htc, htc touch pro, iphone, ipod-touch, lg, lg renoir, safari mobile, schneider-kreuznach, telefoane, windows mobile