Cîteva săptămîni bune, graţie celor de la McCann, am avut pe mînă un HTC Touch Pro. Un smartphone care, în ciuda preţului ridicat (de la 2.000 de lei în sus), trece drept unul dintre cele mai bune telefoane din categoria sa. Dispune de Windows Mobile 6.1 pe post de sistem de operare, vine cu Office Mobile preinstalat, dispune de antenă GPS (rămîne să te descurci de software şi de hărţi), de o cameră foto/video de 3,2 megapixeli, touchscreen şi, poate cel mai important, de tastatură QWERTY.

Dar să le luăm pe rînd, că avem de unde alege.

Display/touchscreen

Probabil că singura diferenţă notabilă între HTC Touch Diamond şi HTC Touch Pro este doar tastatura. Prin urmare, încercarea mea de review se aplică şi celuilalt model.

Încep cu display-ul, mai ales datorită dimensiunii. Are o diagonală de 2,8 inci, suficient cît să poţi vizualiza o imagine la o claritate mai mult decît decentă, să îţi faci o idee despre cum va arăta pe display-ul unui calculator, ba chiar să vezi un clip video la o calitate foarte bună.

Touchscreen-ul se comportă, din păcate, uşor greoi. Problema, în cazul de faţă, probabil că ţine de degetele utilizatorului. Calibrarea se face automat, cît se poate de corect, însă există “iconiţe” prea mici pentru a apăsa pe ele cu degetul. Prin urmare, pen-ul din dotarea telefonului (sau cum s-o fi chemînd) vine la ţanc şi repară de la sine problema. În ciuda celui de-al doilea, de rezervă, din pachetul telefonului, pen-ul este magnetic, aşa că n-ai mari “şanse” să-l pierzi.

Pe de altă parte – deşi tind să cred că este o problemă a mea, mai ales după ce am mai trecut prin asta cu mai multe telefoane -, ecranul tinde să se patineze dacă nu îl ţii într-o husă, ci îl porţi în buzunar.

Windows Mobile 6.1

Deşi la început nu m-am dat în vînt după sistemul de operare, care mi s-a părut oarecum greoi şi pe care l-am desemnat drept piatră de încercare a răbdării de care dispun, m-am obişnuit cu el în aproximativ o săptămînă.

E drept, Windows Mobile nu este tocmai cel mai user-friendly sistem de operare, poate şi din cauza meniurilor ciudate şi a setărilor ascunse (spre exemplu, setările pentru conexiunea la net), dar îţi faci treaba cu el după ce înţelegi cum funcţionează. Răbdare şi tutun, răbdare şi tutun…

Foto şi înregistrare video

Camera foto de 3,2 megapixeli este, poate, una dintre cele mai bune din categoria sa, asta probabil şi datorită softului. Exceptînd cazul LG Renoir, care are o cameră de 8 megapixeli, n-am scos niciodată poze mai bune cu un telefon mobil, nici măcar cu unul ce dispune de cameră de 5MP.

La capitolul video, în schimb, telefonul suferă de aceeaşi boală a tuturor camerelor de mobil: dacă îţi tremură mîinile, ai toate şansele să îţi iasă nişte clipuri foarte… foarte mişcate.

Teoretic, telefonul dispune şi de un soft de editare a fotografiilor (sper că nu mă înşel, parcă l-am văzut pe undeva şi parcă dispunea de opţiuni de bază: luminozitate, contrast, crop etc. – deh, am dat telefonul, nu pot să mă mai uit acum), însă nu-mi amintesc să-l fi deschis mai mult de o singură dată.

Multimedia: mp3, radio, video

Din păcate, atunci cînd am încercat să copiez cîteva mp3-uri pe telefon, playerul telefonului nu a vrut să le redea nici în ruptul capului. Am încercat să schimb setările din Active Sync (softul cu care vine telefonul), să nu mai convertească nu-ştiu-ce, însă nu m-a ajutat cu nimic nici cînd am copiat pentru a doua oară piesele. Prin urmare, nu mi-am mai bătut capul, mi-a pierit cheful de ascultat muzică, eu oricum nefiind un utilizator înrăit de mp3-playere. Însă cert e că sunetul se aude foarte bine în căşti.

Şi nu doar în ceea ce priveşte cele cîteva mp3-uri funcţionale care deja existau în telefon cînd l-am primit, cît mai ales în ceea ce priveşte funcţionalitatea playerului radio FM. Exceptînd problemele cu recepţia Radio Guerrilla, aceleaşi pe care le-am întîmpinat pe încă vreo trei telefoane care dispun de această opţiune, “jucăria” funcţionează perfect.

Cît despre playerul video, teoretic ar trebui să suporte o întreagă serie de formate. Totuşi, nu mi-am bătut capul prea mult cu funcţionalitatea asta, poate şi din cauză că atunci cînd am încercat să copiez un episod pe card, prin bluetooth, după vreo şase-şapte minute a crăpat conexiunea (ştiu, aveam voinţă, să copiezi 350 Mb prin bluetooth, de pe laptop pe telefon, e dovadă de curaj prostesc; asta e, nu port la mine, în fiecare zi, un cablu USB). Dar aş putea povesti despre calitatea foarte bună a imaginii pe baza clipurilor deja existente în telefon.

Modul GPS

HTC Touch Pro vine cu modul GPS încorporat, cu un soft propriu (Quick GPS) despre care n-am priceput exact la ce funcţionează, urmînd ca tu să instalezi soft-ul şi hărţile. Eu am instalat iGO MyWay 2008 şi a funcţionat perfect.

Ar trebui să precizez, pentru cei care intenţionează să facă acelaşi lucru, că folderul cu softuleţul pentru GPS este extrem de voluminos (vrep 320-350 Mb), însă dacă renunţi la fişierul europe_ta.dem, scapi de grija spaţiului, iar softul funcţionează liniştit. Pentru instalare, ideal ar fi să copiezi conţinutul folderului iGO direct în telefon, într-un folder pe care-l denumeşti cum ai tu chef, şi să rulezi autorun.exe sau setup.exe (nu mai ţin minte care era, unul din ele) şi va rula liniştit.

Exceptînd o diferenţă de vreo 20 de metri între poziţia maşinii şi cea a punctului de pe ecran, instrumentul este destul de precis. N-o să ai probleme decît atunci cînd o să vrei să faci dreapta ghidîndu-te după GPS în timp ce mergi cu peste 40 km/h. Adică, dacă din strada pe care circuli se fac străduţe din 50 în 50 de metri spre dreapta, s-ar putea să ratezi strada şi să intri pe următoarea.

Internet mobil şi browsing

Din nefericire, cum spuneam şi mai sus, pentru că n-am avut suficientă răbdare ca să fac setările corespunzătoare conexiunilor wireless, mi-a mers bine doar pe cele neparolate. În cazul celorlalte se deconecta destul de des. Prin urmare, am preferat să rămîn calm şi am optat pentru serviciul de Mobile Internet de la Vodafone.

Ei bine, aici trebuie să fac o paranteză şi să-i înjur subtil pe cei de la Vodafone, care pun la bătaie un serviciu prea scump pentru ceea ce oferă. Opţiunea cea mai ieftină costă 2 euro pe lună şi îţi oferă 10 Mb de trafic, ceea ce e mult prea puţin în condiţiile în care depăşirea “abonamentului” se taxează cu 20 de cenţi per Mb.

Cu toate astea, netul se mişcă destul de bine la metrou, în ciuda aşteptărilor mele, şi chiar e o adevărată plăcere să citeşti feedurile din reader în drum spre muncă şi să nu mai pierzi vremea cu 40-50 de articole imediat ce deschizi calculatorul.

Mai mult, un punct forte al telefonului este Outlook-ul, pe care îl poţi folosi inclusiv pentru a-ţi downloada mailurile din GMail. L-am folosit destul de mult, e foarte OK, se conectează la server la fiecare două ore (deşi poţi să stabileşti intervalul şi singur). În schimb, nu ştiu ce i-am făcut la moment dat (vreo setare aiurea, probabil), că n-am mai putut să trimit mailuri. Oricum, n-am stat să-mi bat capul prea mult cu asta.

Tastatură QWERTY

De departe, probabil cea mai importantă funcţionalitate a telefonului de la HTC este tastatura. Dispune de aproape toate funcţiile unei tastaturi normale, butoanele sînt suficient de mari cît să nu apeşi pe două în acelaşi timp, nu îţi faci nervi din cauză de T9 care dă rateuri, iar viteza de scris este destul de bună, deşi nu poate fi comparată cu cea pe o tastatură, să zicem, de laptop.

Avantajul tastaturii de pe Touch Pro este acela că e creată pe principiul slide, prin urmare nu există posibilitatea să-ţi sară vreo tastă dacă bagi vreo şurubelniţă prin buzunar. Dezavantajul este grosimea aparatului (1,8 cm), foarte sesizabilă, ceea ce îl transformă într-o “cărămidă”. Totuşi, după ce vezi ce poate telefonul, ignori aspectul ăsta.

Bateria

În ciuda unor personaje care traduc aiurea de pe site-uri care se ocupă cu articole despre diverse device-uri, bateria telefonului HTC Touch Pro are o durata de viaţă de maximum două zile jumate, mai ales dacă foloseşti conexiunea la internet sau radio. Dacă mai porneşti şi GPS-ul, durata de viaţă este de aproximativ o zi, o zi şi jumătate. Avantajul (de altfel, acelaşi ca la încă vreo ţîşpe mii de telefoane) este că se încarcă şi prin USB, conectat la calculator.

În loc de concluzie: marele defect

De departe, marele defect al acestui telefon este… preţul. Deşi aş putea spune că, într-un fel sau altul, aş avea 2.000 de lei la dispoziţie, parcă ţi se rupe sufletul să scoţi atîţia bani din buzunar (suma suficientă cît să-mi mai cumpăr un laptop, dac-ar fi să facem o comparaţie). Prin urmare, dacă aude careva de vreun magazin online care face vreo 60% reducere pentru bloggeri, să mă anunţe şi pe mine, că vreau să-l cumpăr. Este primul smartphone care chiar m-a convins, deşi eram aproape hotărît să-mi cumpăr un Nokia E71.

HTC Touch Pro îşi face banii. Este o concluzie la care am ajuns într-un final, deşi iniţial mă enerva îngrozitor sistemul de operare. După ce îl foloseşti aproximativ o săptămînă (eu cred că l-am avut o lună şi jumătate, dacă nu chiar mai mult), vezi ce poate face şi te obişnuieşti cu Windows Mobile 6.1, înveţi să-l iubeşti. Este extrem de util (chiar dacă nu vei folosi frecvent toate funcţionalităţile pe care ţi le oferă) şi merită să-l cumperi dacă dispui de bugetul necesar.