Atît cît am considerat că merită, l-am sprijinit pe Traian Băsescu. Am considerat că e mai bun decît alţii şi, prin urmare, am zis că oricum nu e nimeni mai bun. Stau şi mă uit, acum, la ce se întîmplă pe scena politică românească, cea plină de trape şi, mai ales, de “traps” (nu obişnuiesc să folosesc cuvinte din engleză, da’ uite că de data asta se potriveşte în jocul de cuvinte, plus că toată politica românească este o mare capcană pentru muritorul de rînd) şi nu pot decît să spun un singur lucru: mi-e greaţă. Îmi vine să vărs.

Am crezut în Băsescu pînă la un punct. M-a umplut de spume, l-am iertat, am zis că hai!, mai merită o şansă, dar acum aş cam dori să iau o pauză. Cînd vezi cu cîtă nonşalanţă e de acord cu o soluţie de guvernare absolut stupidă, o guvernare în care PSD-ul are un cuvînt mai greu decît toţi ceilalţi, parcă e prea de tot. Nu de alta, dar parcă mi-l amintesc pe Băsescu drept un anti-pesedist convins. Ce s-a întîmplat? Sau, într-un final, ajungem la concluzii demne de filme, în care politicienii sînt cumpăraţi la fel de uşor precum puii congelaţi din hipermarketuri?

Prin urmare, mă gîndesc să-l sprijin pe Băsescu în continuare. Pentru binele lui. Am modificat un pic poza din stînga, suficient cît să se înţeleagă mesajul meu de sprijin. Originalul e la Eduard.

Tags: fun, not-funny, partidul-social-democrat, politica, romania, traian-basescu