Conţine spoilere. Doar spoilere.
Pentru cine n-a apucat să vadă, au apărut primele două episoade din sezonul patru din Stargate Atlantis. De fapt, au apărut în versiunea screener, fără sound sfx, netrecute prin postprocesarea de sunet aproape deloc. E drept, asta nu m-a împiedicat să le văd, deşi primul episod a fost pe jumătate ratat. Şi mă refer aici la o bucată care lipseşte cu desăvîrşire. Încă un motiv de a aştepta data de 29 septembrie şi de a revedea.

Pe scurt, în primul episod ne trezim în mijlocul pustietăţii spaţiale, cu un Atlantis ieşit din hyperspace (îmi pare rău, dar hiperspaţiu sună ca dracu’) înainte de destinaţie, după ce abia s-a salvat de satelitul distrugător al Replicatorşilor, cu o gaură în mijloc şi cu scurgeri masive de energie. Ba mai mult, are în faţă o planetă înconjurată de un inel de asteroizi, iar una dintre celelalte probleme e că Dr. Weir are o serie de probleme de sănătate pe care le vezi doar în Grey’s Anatomy, cînd operează Shepard. Shepard din GA, nu din SGA.

Cum se rezolvă? Shepard (din SGA, adicătelea) preia comanda, îi trimite pe băieţi la distrus asteroizi cu Jumper-ele, iar McKay reactivează naniţii din corpul lui Weir. Fireşte, Shepard face scandal, dar Weir e întreagă şi sănătoasă. Din screener-ul primului episod lipseşte partea cea mai interesantă, cea cu distrusul asteroizilor. Altfel, primul episod e unul teribil de plictisitor. Oricum, se încheie cu nevoia stringentă de un ZPM, de care se poate face rost, numai că pentru asta trebuie făcută o mică încursiune pe una dintre planetele cele mai apropiate. Care planetă se dovedeşte a fi the Replicators homeworld, care va să zică. De reţinut, apare şi Carter la interval, însă doar ca personaj secundar.
În episodul doi, lui Weir, care are capul plin de naniţi (deh, a fost nevoie ca naniţii să îi reconstruiască o bucată de creier), i se propune, după ce îşi dă şi McKay cu părerea, o plimbărică pînă pe planeta Replicheitorşilor cu un Jumper proaspăt tunat, care acum suportă şi un hyperdrive mititel. Teyla rămîne la comanda Atlantisului, Shepard, McKay, Ronon şi Weir pleacă.

Ajunşi unde trebuie, Shepard cu Ronon fură un ZPM, dar McKay descoperă o bucată de cod sursă din structura naniţilor, respectiv comanda care îi trimite la vînat de wraith. Prin urmare, protejaţi de un anti-Replicators field, dar nu pentru mult timp – că deh, doar e setat de McKay -, Ronon şi Shepard se întorc să caute core-ul oraşului, în care să uploadeze un soi de virusel care să ruleze comanda în cauză. Fireşte, apar problemele de rigoare: Replicheitorşii descoperă cîmpul de energie, se prind care-i treaba, încep să se arunce care şi cum în cîmpul de energie pînă descoperă cum să îi anuleze funcţiile, Weir fuge din Jumper, McKay nu poate să o omoare.

Aici e partea aia mişto, în care Weir preia controlul asupra naniţilor din capul ei. Îl găseşte pe şeful cel mare al Replicheitorşilor, îi bagă mîna-n cap şi dă play unui scenariu simpatic, în care Ronon, Shepard şi McKay sînt prinşi, iar ea prinsă şi dusă “la reparaţii”, însă nu înainte de a-i îngheţa pe ceilalţi. Într-un final, cei trei reuşesc să plece, dar Weir rămîne la datori. Apare nava Appollo, care îi salvează la timp pe cei trei, dar naiba ştie ce se mai întîmplă cu Weir.

Întorşi pe Atlantis, cineva observă că de pe planeta Replicheitorşilor pleacă o întreagă armată de nave, însă nu spre Atlantis. Concluzia lui McKay: pînă la urmă, n-au uploadat degeaba codul respectiv. Singura mea nelămurire se referă strict la ce-o să se întîmple cu Dr. Weir, că-mi era simpatică. Acu’ e una din două: ori i-au fost reprogramaţi naniţii, ori a murit. Rămîne de văzut, însă, cel mai probabil, a murit, că nu se aude nimic cum că ar mai reveni în serial.

Tags: seriale, stargate-atlantis, stiri