Vrem sau nu, oricît i-am urî pe cei care ne-au condus în ultimii patru ani, a fost mai bine decît pe vremea PSD-ului, măcar din simpla perspectivă a jurnaliştilor care nu au mai beneficiat de freze noi aranjate gratuit, cu pumnul, de diverşi angajaţi ai guvernanţilor din perioada 2000-2004. Pînă una-alta, şi Băsescu ştie asta şi n-o să se dea în lături de la a-şi susţine partidul.

Logica lui Băsescu

Dacă aveţi răbdare să mă băgaţi şi pe mine în seamă, am o mică previziune în legătură cu ceea ce se va întîmpla într-una din zilele care urmează: viitorul prim-ministru va fi, vă vine să credeţi sau nu, Călin Popescu Tăriceanu. Este doar o părere, nimic mai mult, însă este cea mai avantajoasă opţiune pentru Traian Băsescu.

Din punctul meu de vedere, vom vedea un guvern similar cu cel din ultimii patru ani, de preferat variantei în care PSD-ul va alcătui un nou set de şmecheri pregătiţi să bage din nou mîna pînă la umăr pe unde a mai rămas de băgat… mîna.

Oricîţi analişti ar povesti despre pseudovictoria PSD, aceasta este inexistentă. Cumulat, rezultatul alianţei cîştigătoare din 2004 reprezintă – cel mai probabil – un pic peste 50%. Cu un strop de ajutor de la UDMR, PSD-ul este, de fapt, învinsul acestui tur de scrutin şi, practic, nu mai contează.

Logica penelistă

În 2009, miza politică este preşedinţia. Stolojan are dreptate: populaţia nu mai vrea PSD, chiar după patru ani de guvernare struţocămilică. Românii vor guvernare de dreapta şi asta o arată chiar rezultatele. Într-un fel sau altul, 2009 va fi un an cu greutate pentru tot ceea ce înseamnă politică recentă în istoria acestei ţări.

PSD nu mai are nici un candidat viabil pentru funcţia de preşedinte. Adrian Năstase nu este un candidat iubit, ba dimpotrivă. Dacă ar fi să candideze pentru funcţia supremă în stat, Năstase va fi Vadimul din 2000 al alegerilor din 2009. Lumea va alege răul cel mai mic.

PNL, în momentul de faţă, nu are nici un candidat suficient de puternic. Călin Popescu Tăriceanu este mai degrabă displăcut decît iubit. Este un personaj interesant, e drept, dar nu suficient de bun cît pentru a se bate cu Traian Băsescu. Este şi în interesul PNL să se alieze cu PDL pentru următorul an.

Trocul

La mine, lucrurile se văd cam aşa: Traian Băsescu va da guvernul tot pe mîna lui Tăriceanu, la fel ca acum patru ani, pentru susţinere în 2009, la prezidenţiale. Este un schimb, cel puţin dintr-un anumit punct de vedere, destul de corect. Dacă e să ne gîndim la ultimii patru ani, au guvernat mai degrabă liberalii decît democraţii. Rînd pe rînd, miniştrii PDL au fost înlocuiţi cu penelişti şi, cel mai probabil, ceva similar se va întîmpla în continuare.

Politica românească este cea mai mare curvă posibilă şi nu cred că asta mai e o noutate pentru nimeni. PSD are aspiraţii mult prea mari pentru orgoliul liberalilor. Pentru liberali, o coexistenţă cu PSD ar însemna să ia de la capăt o relaţie cu final tragic, dacă nu chiar la fel precum cea pe care a avut-o cu PDL. Dimpotrivă, dacă se va alia cu PDL, de bine, de rău, va relua o relaţie din care ambele partide au avut ceva de învăţat, iar riscut de a pierde tot şi de a se certa mai des este mult mai mic.

Bonus: De ce e bun un an diferenţă între alegerile parlamentare şi cele prezindenţiale

Indiferent de relaţiile dintre cele patru partide care au intrat în viitorul parlament, un an diferenţă între alegeri va fi de bun augur pentru noi, ăia care am fost (sau nu, după caz) la vot. Deşi nu este o ipostază care să le placă în mod deosebit (lor, tuturor, care vor pentru ei, nu pentru noi), vor fi nevoiţi ca, într-un fel sau altul, să se înţeleagă.

PSD va trebui să cedeze în multe chestiuni pentru a demonstra că “uite, am făcut compromisuri pentru a vă creşte vouă nivelul de trai, chiar dacă noi am fi făcut-o mult mai bine”, PDL şi PNL vor fi nevoite să se înţeleagă pentru a arăta că ei sînt cei care au construit, care au ridicat nivelul de trai, care au adus un strop de bunăstare în plus. Nu contează că e vorba de mărirea pensiilor sau a salariilor bugetarilor ori că e vorba de încă un kilometru de autostradă. Au un an de zile pentru a face ceva ca să cîştige prezidenţialele.

Băsescu versus Tăriceanu versus Geoană sau Năstase

Dacă este cineva de vină pentru rezultatele dezastruoase pentru PDL, atunci primul pe listă ar fi Băsescu. N-a ştiut cînd să fie diplomat, a devenit posac, a uitat să zîmbească şi să facă glume care să prindă, nu dintre cele de prost gust, s-a îmbătat (cu apă rece, desigur) de atîtea ori, încît s-a transformat din locomotivă într-un soi de frînă de urgenţă, care acţionează imediat şi care îi aruncă în cap pe pasageri.

Un alt om în PDL, dintre cei care au reprezentat frîne, este Emil Boc. Şeful PDL este un politician care nu se pupă cu imaginea de stabilitate, pare mai degrabă un soi de omuleţ numai bun de luat la mişto şi asta s-a văzut. Blaga, în schimb, ar fi putut să ridice partidul mai mult.

În ceea ce-i priveşte pe Geoană şi Năstase, ei vor fi votaţi de susţinătorii lui Iliescu, de aceiaşi români care-i votează de aproape 20 de ani încoace. PSD nu reprezintă nici un viitor pentru România, PSD este o utopie pînă şi pentru membrii săi, darămite pentru o ţară. Iar asta se va vedea la prezidenţiale, cînd cei care n-au mers la vot la acest tur de scrutin vor vota împotriva lor.

Încă o dată, de ce Tăriceanu?

Fie şi numai din orgoliul stupid al lui Băsescu de a da peste nas comentatorilor de la Sinteza Zilei.

Tags: adrian-nastase, calin-popescu-tariceanu, emil boc, mircea-geoana, partidul-democrat-liberal, partidul-national-liberal, partidul-social-democrat, politica, romania, stiri, traian-basescu, vasile-blaga