Deşi a vorbit înainte de Bogdan Naumovici, n-am apucat să public ce a spus Vladimir Pasti, sociolog şi analist politic. Pe scurt, este singurul care a vorbit cît se poate de coerent şi care s-a încadrat perfect în timp. Iar ideile despre marketingul politic extrase de la el sînt cît se poate de pertinente.

Potrivit lui Pasti, marketingul politic se substituie politicului. Practic, un pic mai teoretic, marketingul politic este rezultatul a trei factori:

1. Are o atitudine pragmatică.
   Adică merge pe principiul “dacă pot convinge lumea să cumpere detergentul X, de ce n-aş putea să conving oamenii să îl aleagă şi pe candidatul Y?
2. Se bazează pe legenda care spune că politicienii cîştigă datorită tehnicilor de marketing politic.
   Dacă pierde alegerile, cauza nu este discursul politic prost, ci este strict vina consilierilor.
3. Are o ideologie foarte nedemocratică, ce afirmă că toată lumea are dreptul de a vota, dar nu toţi oamenii sînt egal-competenţi să aleagă.
   Astfel, oamenii pot vota şi îi pot convinge pe alţii să voteze un anumit candidat, dar nu în funcţie de miza politică, ci în funcţie de tehnici de marketing, de “afiş”.

Pasti mai spune că există tendinţa, în rîndul politicienilor, de a încerca să joace rolurile eroilor din reclame sau a personajelor din poveşti, pe principiul “cumperi două, a treia e gratis”: dacă votezi partidul X, primeşti politica Y (ex: o mărire de pensie, o autostradă etc.).  Un exemplu concret este campania pentru primăria capitalei, care s-a bazat pe aspectele tehnice.

Din 1990 şi pînă acum, am trecut printr-un proces prin care partidele au trecut de la prezentarea ideologiei la un tip de legitimare prin birocraţie. Astfel, liderul ajunge să nu mai depindă de electorat, ci de partidul care îi strînge voturile.

Adică se creeaza terenul pentru marketing politc şi, astfel, apare şi ruptura dintre oamenii politici şi populaţie.