Bună seara; bună seara; îmi lipseşte sănioara; nu-i nimic, aveţi carte de vizită. Cam aşa s-a desfăşurat intrarea la Gala Internetics de aseară. Adică a intrat cine a vrut, a plecat toată lumea. Mă rog, într-un final.

Dacă anul trecut, cînd Gala Internetics s-a desfăşurat în alt club de fiţe, anume Krystal, s-a intrat pe bază de invitaţie, anul ăsta a intrat cine a avut chef, era suficient să aibe o carte de vizită pe care s-o arunce într-un bol. Prezentatori: un tip şi-o tipă care fac matinalul la ceva televiziune care n-are pic de audienţă dimineaţa, două persoane fără nici un soi de umor, dar cu pretenţii de entertaineri.

Ce am învăţat aseară? Că cine a aplaudat a făcut-o mai mult la mişto, că singurul festival românesc ce vrea, chipurile, să premieze realizările pe netul românesc, se face la mişto, din virtutea interţiei (şi acum îi aştept pe cei de la Millenium Communications să îmi demonstreze contrariul) şi că, în acelaşi timp, e luat la mişto.

Radu Ionescu se miră că, vorba prezentatorilor, n-a huiduit nimeni. Mare dovadă de bună creştere, nu-i aşa? Dimpotrivă, dovadă că nimeni nu mai dă doi lei pe un festival despre care toată lumea ştie că nu e pe bune, că oricum se ştiu dinainte cîştigătorii, că nu mai e nici o noutate pentru nimeni cine o să plece cu premiile. Tot Radu spune că a văzut multă lume veche, dar şi multe feţe noi, ceea ce denotă că industria creşte. Pentru mine, asta denotă fix ceea ce ziceam la început: că cine a vrut să vină a putut să intre, indiferent dacă avea sau nu treabă cu industria. Şi dacă se uita mai bine, ar fi văzut că era destulă puştime venită să bea pe banii organizatorilor.

Dacă la ediţia de anul trecut am mai avut o tragere de inimă, mi s-a părut o chestie să fii prezent la Gala Internetics, anul ăsta mi s-a părut că cine s-a dus acolo a fost de plictiseală, pentru că n-avea ce să facă acasă. Cel puţin asta am făcut eu, care la nouă fără zece plecam liniştit spre treburile mele, fără nici un regret că s-ar putea să pierd ceva.

Şi, ca să nu uit, am realizat, într-un final, de ce nu e bine să fii trendy: l-am văzut pe Răzvan Exarhu, altfel un tip ale cărui editoriale din EVZ îmi plac, îmbrăcat ca un şantierist, fără nici un pic de stil. Dacă ai converşi pe care îi asortezi la blugi şi la un sacou care stă pe tine ca un palton şi îţi mai trînteşti şi un fes pe cap, nu înseamnă că îţi mai stă şi bine.

În altă ordine de idei, Gala Internetics 2007 a fost un soi de băută moca. Noroc că nu îmi bat capul, altfel m-ar durea foarte tare pînă mi-aş da seama pentru ce a cîştigat Liternet.ro premiu, în contextul în care site-ul lor e neschimbat de ani de zile. Pe de altă parte, măcar anul ăsta nu au mai fost o grămadă de categorii rămase nepremiate. În schimb, ce a rămas e neseriozitatea organizatorilor şi lipsa de încredere a lumii în singura chestie care ar trebui să demonstreze ceva.

Internetics e Internechix. Ceva care trebuia sa fie ceva şi care a ajuns altceva, un soi de petrecere anuală la care e bine să fii văzut, poate-poate mai pică vreo două cărţi de vizită. Altfel, doar o chestie jenantă.

Tags: evenimente, internet, internetics, millenium-communication, pr, romania