Am văzut mai devreme Grindhouse, experimentul cinematografic realizat de Quentin Tarantino şi Robert Rodriguez. Un double-feature interesant, însă pe un sfert eşuat din punctul meu de vedere. Două filme diferite, dar numai unul care să merite cu adevărat văzut. L-am preferat pe al lui Tarantino, Death Proof.
Planet Terror, al lui Robert Rodriguez, se vrea un soi de classic al genului horror, cu un Bruce Willis rătăcit pe undeva prin distribuţie, văzut de vreo trei ori şi cam atît (de remarcat totuşi că, în ciuda bancurilor, în filmul ăsta chiar moare). M-aş fi aşteptat să văd altceva decît o armată de zombies care începe să cucerească America, aş fi vrut să văd mai mult decît capete tăiate şi gloanţe risipite. Mă gîndesc că poate, totuşi, ceea ce a încercat să facă Rodriguez (care l-a avut în distribuţia filmului şi pe Quentin Tarantino) este artă, în contextul în care pelicula se vrea a fi una de succes. Din păcate, nu pot decît să consider că Planet Terror este doar un conglomerat de idei agăţate de prin filmele de categoria B sau chiar C, fumate de mult.
Filmul lui Rodriguez nu a reuşit să mă încînte cu nimic. Nici efecte speciale, nici actori ieşiţi din comun, nici măcare ideea cu înlocuirea piciorului amputat al tipei cu o mitralieră nu a avut farmec. Şi, mai mult decît oricînd, mi s-a părut lipsit de logică să exagerezi cu un clişeu: i-au tăiat piciorul, iar două ore mai tîrziu şi-o trăgea cu personajul principal. Şi asta n-ar fi totul, ci mai sînt o groază de idei penibile.
Pe de altă parte, deşi începutul mi s-a părut oarecum plictisitor, Death Proof este un film care merită văzut. Specific Quentin Tarantino, semnat şi ştampilat. Filmul lui Tarantino – oricît de mult m-ar enerva mutra lui – nu trebuie povestit, ci trebuie văzut. Ca să nu mai spun de Kurt Russell… Probabil că o să fiu înjurat de fanii lui Robert Rodriguez, dar mie chiar nu mi-a plăcut Planet Terror.