filme: stranger than fiction; the thirteenth floor

Tags: filme

Printre ultimele trei filme văzute, dintre care unul merită o însemnare separată, se numără Stranger than Fiction, respectiv The Thirteenth Floor. În cazul primului, mulţi au auzit despre ce e vorba: un tip care îşi aude propria viaţă povestită. Într-un final, ajunge la concluzia că viaţa i-a fost schimbată de o scriitoare, în timp ce lucra la ultimul roman. Stranger than Fiction îşi merită cu prisosinţă rank-ul de pe IMDb – 7,9. Nu atît pentru povestea în sine, care e oarecum subţirică, dar mai ales pentru ideea scenaristului. Practic, într-o oarecare măsură, e un film din categoria celor precum Eternal Sunshine of the Spotless Mind sau, mai bine zis, The Jacket. Stranger than Fiction e, mai degrabă, genul de film pe care îl urmăreşti pentru substrat şi la care ar fi bine să fii mai atent la ce se narează decît la acţiunea în sine.

The Thirteenth Floor, pe de altă parte, intră într-o categorie mai apropiată de SF, deşi, per total, ideea este asemănătoare. Pe scurt, e vorba despre inventarea unui dispozitiv care creează o lume virtuală, dar perfect reală din punct de vedere al înfăţişării şi al feelingului, un fel de Second Life actual, dar în care te loghezi prin intermediul creierului, nu al calculatorului.

Nu ştiu în ce măsură vreun cititor al blogului meu obişnuia să cumpere, acum muuulţi ani (în speţă, vreo zece) Start 2001. Era o revistă despre SF cu nişte coperţi bestiale. Ilustraţiile de atunci dădeau ceaţă la multe de acum şi nu erau făcute în Adobe Illustrator, Photoshop şi altele asemănătoare. Dacă îmi amintesc eu bine, Start 2001 apărea lunar. Ei bine, în respectiva revistă citeam, la vremea aceea, un soi de poveste despre cum ar fi să înventezi un dispozitiv (fie ca o cască de motociclist, fie ca o pereche de căşti normale) cu ajutorul căreia să intri într-o lume virtuală. Oricum, ideea e mai veche de 1999, anul apariţiei filmului. That was the point, actually :P.

De ce ar merita văzute filmele în cauză? Pentru ideea de manipulare, cu bătaie lungă către cea de “joaca de-a Dumnezeu”.

3 comentarii

na, macar un cititor de-ai tai cumpara (uneori) revista aia… desi sa-mi pice plomba daca mai stiu ceva din continut.
altminteri, apropo de idei vechi, cred ca pe vremuri eram mai sincronizati cu sf-ul decit acum. sint azi gramezi de pusti de 16-18 ani care scriu cu voinicie cyberpunk cum se scria pe vremea lui gibson, ignorind gratios ca vremea aia s-a dus si ca oricum la noi in romanica se scria asa ceva cu vreo douazeci de ani in urma…
“Al treishpelea etaj” e destul de vechiut, daca bine imi aduc aminte, a aparut cam prin 2000, tin minte ca era la putina vreme dupa febra Matrix… Si de asemenea mai imi aduc aminte (sper ca de acelasi film e vorba), ca se intoarce tipul in timp, undeva prin 1930 si ceva si sta de vorba cu un batranel in bar… La care moshu’: “Eu am luptat in primul razboi mondial”, chestie ce m-a amuzat teribil (nu mai tin minte exact daca in engleza originala a filmului sau in subtitrare a fost faza, au trecut ceva ani si alte cateva sute de filme de atunci), avand in vedere ca la vremea aia nu fusese decat un singur razboi mondial si nu cred ca cineva s-ar fi apucat sa le numeroteze deja, in speranta ca va urma si un al doilea… :)
eu cumparam start 2001, am primit-o cadou cand eram mic si mi-a placut si am inceput sa o cumpar. excelenta revista pentru varsta pe care o aveam. mai ales cand era pe un format aproape de a3 si nu era lucioasa. dupa ce s-a facut a4 si lucioasa i-a scazut calitatea si am impresia ca a si dat faliment. cred ca inca mai am pe acasa stive de start 2001.