Aflu, azi, că Media Image a devenit membru al IAMEC (International Association for Measurement and Evaluation of Communication), fiind de altfel şi prima agenţie românească de monitorizare a presei care aderă la această organizaţie. Şi mă uitam pe comunicatul de presă, în care scrie că tot procesul de aderare, de la depunerea cererii şi pînă la aprobare, a durat cîteva luni.

Şi mi-am adus aminte de cele cîteva luni, aproape jumătate de an, în care am lucrat pentru o agenţie de monitorizare, şi mi-am dat seama ce diferenţe imense sînt între agenţii. De exemplu, eu am lucrat ca redactor pe IT&C. Practic, o astfel de agenţie funcţionează la modul următor: nişte oameni citesc presa şi subliniază cuvintele cheie, alţii scanează ziarele (la propriu, folosind un scanner), iar ultimii sînt redactorii, care scriu un sumar al ştirii sau articolului. Ulterior, se trimite raportul.

Eh, diferenţa mare dintre Media Image, care a fost acceptată în IAMEC, şi agenţia la care am lucrat eu, e că, în timp ce unii dintre clienţii fostului meu angajator urmăreau tot ce mişcă pe piaţa de microprocesoare, mie îmi intrau în folderele cu articole scan-uri din pagini de ziar cu ştiri care n-aveau nici o treabă cu IT&C-ul. De exemplu, o ştire intrată în IT spunea cam aşa: “Numărul de paturi de la secţia ATI a Spitalului Colentina este depăşit, în contextul în care numărul celor care…“. ATI din ştirea primită de mine se referea la secţia Anestezie – Terapie Intensivă, nicidecum la producătorul de plăci grafice.

În fond, nu degeaba contează şi profesionalismul ăsta la ceva. Aş vrea să văd mai des comunicate de genul ăsta, în care se anunţă ridicarea standardelor. Cum ar fi că, mai nou, Media Image oferă şi analize de conţinut media. Foarte frumos.