Ca publisher, cred că cea mai mare problemă pe care o poţi avea este să aştepţi agenţiile de media să-ţi vireze banii pe reclamele pe care le-ai inclus în pagini. Nu mă refer neapărat la internet, ci în general, şi la print, şi la radio-tv. De fapt, nu doar ca publisher, ci inclusiv ca regie de publicitate.
Anul trecut, la un moment dat, am avut o reclamă oarecare, de pe urma căreia am învăţat cam care e circuitul banilor în natura industriei media româneşti. Nu era o sumă imensă, ba dimpotrivă, cîteva sute de euro, nimic spectaculos. În urma unei mici neînţelegeri (am primit propunerea de reclamă din două locuri), am ajuns să aştept să-şi dea seama cineva cine e persoana care trebuie să mă plătească. Dar nu despre asta e vorba.
Scuzele de umplutură
Scuza cea mai frecventă pe care o primeşti din partea unei agenţii de media este că “suma e foarte mică în comparaţie cu ce plăţi facem noi“, ceea ce conduce invariabil la impresia că, în general, companiile din România sînt supraestimate. Plimbă bugete de milioane de euro, prin urmare cîteva sute reprezintă un mizilic ce poate aştepta şi cîte jumătate de an, pînă îşi aduce aminte careva că mai are de făcut o plată. Din punctul meu de vedere, e o scuză jenantă şi cît se poate de penibilă. Dacă ai pretenţia că eşti o companie serioasă, nu contează cît de mică e plata, trebuie să consideri că toţi clienţii tăi sînt egali. Măcar de formă, dacă altfel nu poţi.
“Durează mult cu facturile, companiile plătesc greu” este altă scuză aiurea. Mi-au ajuns pe la urechi tot soiul de vorbe despre diferite agenţii de media unde, pentru că fie n-are nimeni chef, fie consideră că e un contract prea mic, lasă facturile pe altă dată. Cît poate să dureze completarea unei hîrtii, semnarea şi ştampilarea? Două minute? Indiferent care e motivul, contractul zace semnat pe undeva prin agenţie, iar Financiarul uită să factureze. Prin urmare, normal că aştepţi cîteva luni pînă ajunge factura la companie, pînă compania face plata către agenţie, pînă agenţia îşi aduce aminte să-ţi vireze banii.
Problema sună… româneşte
Tind să cred că românul se plînge prea mult. Inclusiv eu fac asta. Spre exemplu, articolul de faţă. Dar, la fel mult, tind să cred că dacă nu te plîngi de nişte servicii de la care aştepţi calitate, nici n-o să primeşti. E unul dintre motivele pentru care am spus de vreo două ori că cer banii în avans pe proiectele pe care lucrez. Sînt, desigur, şi excepţii, atunci cînd îl cunoşti pe client sau atunci cînd ai mai lucrat cu el ori îţi garantează cineva pentru el.
Am avut, recent, un client din Suedia. I-am explicat că lucrez pe serverul meu, că n-am încredere în cuvîntul nimănui cînd vine vorba de bani, a înţeles şi am colaborat de minune… într-un final. I-am realizat o parte din proiect ca să vadă că mă ocup de el, i-am spus că vreau să văd nişte bani, mi-a făcut un prim transfer. I-am făcut şi restul lucrării, a văzut că funcţionează, nu mi-a răspuns vreo 24 de ore. I-am curăţat de pe server două fişiere, după ce am făcut back-up, mi-a transferat şi restul de bani imediat.
Nu mă îndoiesc de faptul că omul era serios şi că, poate, a fost ocupat. Dar, aşa cum i-am explicat de la început, nu am încredere în cuvîntul nimănui cînd vine vorba de bani. În România, dacă se poate trage de timp cît mai mult, cu atît mai bine. Problema e atunci cînd tu semnezi un contract pe o sumă în euro plătibilă la cursul zilei, în decembrie, la un curs mediu de 3,7 lei, tragi de timp pînă te plictiseşti, se face ianuarie, iar cursul e de 4,4 lei. Cine pierde din afacerea asta? Amîndoi, eu din cauză că nu am cash-flow, el din cauză că va plăti mai mult. Dar, dacă eu nu stau în banii lui, el este iese într-un dezavantaj mai mare.
Cîte luni trebuie să aştepţi pentru o plată?
Cel mai adesea, cînd vine vorba de reclame plătite prin agenţii de media, se aşteaptă cam trei luni. Nu ştiu de ce, încă mi-e neclar unde e problema cînd vine vorba de tăiat o factură. Dar ce te faci cînd deja au trecut cinci luni şi începe a şasea? Ce te faci mai ales atunci cînd clientul ţi-a virat deja bugetul în cont, deci ai banii disponibili plăţilor şi, pe deasupra, mai ai şi contractele semnate (aşa cum se întîmplă în destule cazuri), ce te opreşte să faci un virament?
De departe, agenţia cu care am colaborat direct cel mai bine a fost Initiative Media. De la discuţia cu clientul şi pînă la încasarea banilor, cred că a durat trei săptămîni. Probabil ăsta e şi motivul pentru care Initiative e cea mai bună agenţie media din România.
Avem soluţii?
Îmi închipui că motivul pentru care, mai nou, e la modă să îţi vinzi singur spaţiile publicitare pe internet (vezi exemplul Realitatea-Caţavencu) este acela că îţi permiţi să baţi la cap agenţia mai mult decît îşi permite o regie. Problema la publisherii “mai mici” este că, dacă nu dispui de venituri alternative (nu vorbesc neapărat de bloguri, deşi aici se aplică cel mai bine), e extrem de greu să ţii un site cu cîţiva oameni. E simplu: dacă agenţia plăteşte cînd are chef, oamenii nu vor aştepta salariile pînă cînd se mişcă un contabil din agenţie, ci vor pleca.
Soluţia este… greu de definit. Nici măcar nu o să încerc să găsesc un răspuns, nu sînt nici în dispoziţia necesară, nici nu cred că n-am ceva mai bun de făcut. Totuşi, pun o problemă destul de dureroasă. În fond, în patru minute poţi să faci o plată, nu? Şi aici includ atît facturarea, cît şi viramentul. E aşa de greu? Ştiu, o să mi se spună că, de fapt, e mult mai complicat de atît, că circuitul banilor e foarte complex, că trebuie foarte multe semnături şi aprobări, că aia, că cealaltă. Şi totuşi… dacă ne-am face toţi treaba ca la carte, oare nu ne-am mişca mai repede?
Şi, de final, o întrebare: se riscă cineva să facă un top al celor mai neserioase agenţii? Promit să păstrez anonimatul oricui nu vrea să fie citat, cu singura observaţie că aştept posibilele topuri pe mail (în cazul “anonimilor”).