Aminteam, acu’ vreo două zile, de colega Andreea Groenendijk (se pronunţă Gronendaic). A mai scris şi Brăduţ Ulmanu, da’ nu contează. Andreea are un mic proiecţel, pre numele său Molinissima [link included]. Ce se vrea? Un soi de user-generated-novel, ca să zic aşa. Adică un roman scris de mai mulţi. Ea a scris primul capitol, continuarea e scrisă de cititori. Mă rog, relativ. Practic, Andreea preia textele care i se par bune şi la obiect şi le leagă într-un nou capitol. În momentul de faţă, pe blogul în cauză există primele două capitole. Singura chestie nasoală, după cum îmi spunea Andreea, e că au trimis texte diverse feministe, care de care mai radicale :)).

Plusuri:

• ideea de la care a pornit e foarte mişto. Personal, e genul de roman pe care l-aş citi, cel puţin după primul capitol;
• personajul principal e o tipă ajunsă general manager pe România într-o multinaţională, femeie puternică, posesoare de BMW Z3, chestii, treburi… Practic, e o altă lume, una în care se regăsesc nişte mofturi, nişte sofisticăţenii, nişte tipare specifice corporatiştilor şi pe care, eu unul, le-aş specula ceva mai mult;
• stilul în care e scris primul capitol îmi aminteşte, într-o oarecare măsură, de Eliade – creionarea personajului principal etc.;
• mi-a plăcut la nebunie replica “Morţii mă-ti!”, s-a potrivit teribil de bine în context;
• dacă îl periază cum trebuie, are şanse să iasă un roman bine legat;
• există o editură interesată de proiect.

Minusuri:

• ideea de a-i lăsa pe alţii să scrie are un dezavantaj major: amestecătura de stiluri şi de idei poate produce confuzie;
• multe pasaje nu sînt bine delimitate;
• ideea de a insera corpuri de mail e OK, dar numai dacă fie le delimitezi de textul propriu-zis, dar încadrîndu-le în context, fie le adaugi ceva explicaţie. E valabilă şi ideea de insert, la modul că legătura cu mailul se face cîteva paragrafe mai jos, într-un fel sau altul… un soi de teaser, ca să spun aşa;
• există o serie de amestecături urîte şi o lipsă de continuitate – sau, mai bine spus, nişte contraste care te bagă în ceaţă – la crearea caracterelor, chestie care se observă de la un capitol la altul. Nu poţi să creezi un personaj indiferent şi ignorant şi miserupist în primul capitol, iar în al doilea să îi inserezi gîndurile (aici, iarăşi, există o neconcordanţă, la care se adaugă şi o lipsă de continuitate) într-un mod prin care îl transformi într-un fricos teribil, plin de remuşcări. Pur şi simplu nu se pupă. Andreea, explicaţia cu indiferenţa şi ignoranţa care se trag din frică nu ţine, l-ai făcut fricos prea repede, trebuia să mai aştepţi, să o faci pe Clara să îl mai chinuie un pic, prea din scurt face pe el de frică;
• nu îmi place titlul blogului: “Clara Exposed”. Sună a titlu de porn ieftin;
• aş pune mai mult accent pe detaliile lumii în care trăieşte, aş mai adăuga nişte personaje îmbrăcate în burlan şi cu sfoară în jurul gîtului şi aş încerca să descriu şi locurile prin care trece, dar numai lucrurile care contează;
• încă nu ştiu pe ce idee se merge: aceea de jurnal în timp real sau de rememorare? Pînă una-alta, mi se pare că e pe undeva pe la mijloc. Totuşi, trebuie o delimitare;

În rest, toate bune şi frumoase. Chiar sînt curios cum evoluează. Dacă merge cum cred eu că o să meargă, o să fie un produs chiar mişto. Mă rog, asta lăsînd la o parte criticile dinozaurilor care se ocupă cu replici de genul “Aşa se face literatura din ziua de azi, nu? N-ai imaginaţie, îi pui pe alţii să-ţi scrie cărţile!“. În fine… să vedem, chiar sînt curios.

Tags: blogging, literatura, Media