Cum îngropi un ziar, în doi paşi simpli

Cotidianul. Un ziar care... a fost

Povestea ziarului Cotidianul e foarte simpatică. Fireşte, pentru cine e interesat de media şi de poveşti din presă. Ca ziar, mi-a plăcut încă de pe vremea cînd redactor-şef era Cristi Grosu. Subiectele nu erau aceleaşi pe care le vedeai peste tot, plus că erau tratate altfel. S-au tot schimbat şefi, au venit oameni şi au plecat. De departe, din punctul meu de vedere, cea mai bună perioadă a Cotidianului, din punct de vedere editorial, este cea în care a fost condus de Mihnea Măruţă.

Dar opţiunea mea personală e mai puţin relevantă. Şi asta din cauză că, din păcate, un ziar cu potenţial e dus de rîpă cu bună ştiinţă. Sau cel puţin aşa se vede din colţul meu: cineva, acolo sus, ţine morţiş să distrugă unul dintre cele mai bune ziare. Altfel nu poţi să-ţi explici mutările şi permutările din Divizia Quality a Grupului Realitatea-Caţavencu.

Dar nu că ar omorî Cotidianul e buba, ci modul în care este îngropat: o strategie simplă, în doi paşi.

Pasul 1. Salarii să tăiem, lume să demisioneze!

Despre modul grosolan în care angajaţii de la Cotidianul au fost forţaţi să plece, am mai scris. E drept, mulţi n-au plecat, au acceptat să muncească mai departe pe capace de bere. În fond, e criză, cine mai face angajări în presă? Accepţi 1.000 de lei şi bagi coada între picioare, că nicăieri nu te-aşteaptă cineva cu colaci în dinţi. În schimb, au plecat dintre oamenii buni

Pasul 2. Nistorescu să taie, lume să spînzure!

Deşi e cel puţin ciudat să dezgropi morţii, cam asta e ceea ce s-a întîmplat la Cotidianul. Aducerea la cîrma ziarului a unui om oricum hulit de toată redacţia, expirat ca personaj important al presei româneşti, rînjindu-şi colţii spre Băsescu, e pasul doi. Nici bine ajuns, a început cu cenzurarea unui articol, chipurile!, incomplet, cînd încă nu era numit oficial şef, a continuat cu datul afară, începînd cu Cristian Pătrăşconiu. Ioan T. Morar deja a anunţat că nu mai e interesat să colaboreze cu Cotidianul.

Trăgînd linie, te întrebi ce se întîmplă în momentul în care cele şase-opt pagini de comentarii, de care Doru Buşcu s-a spălat pe mîini, dispar şi, odată cu ele, mai dispar şi comentatorii şi analiştii. Şi asta nu e tot. Dacă tragem cîteva dungi, ca într-un chestionar de test psihologic auto, n-avem cum să nu corelăm, cît de cît, înverşunarea lui Nistorescu în a-l muşca de toate părţile pe Băsescu, dispariţia comentatorilor care dădeau în PSD cu recenta întîlnire dintre Mircea Geoană şi Sorin Ovidiu Vîntu, în Deltă.

Prin urmare, întrebarea concretă ar fi nu “În ce se va transforma Cotidianul?“, ci “Se va transforma Cotidianul într-un ziar de partid, lingînd mîinile lui Geoană?“. Pentru că eu aşa presimt. Ş-apoi, nu-i aşa?, e criză, plus că vin alegerile prezidenţiale. N-ai cum să închizi un ziar taman acum. Ş-atunci, nu pot decît să întreb – retoric, desigur! – la ce mama naibii a bălit Nistorescu, zilele trecute, un editorial despre Raţiu?