Aseară, înainte de a ieşi din casă pentru a merge la vot (să tot fi fost în jur de ora 19.30), am simţit că pic de oboseală. Mi-am făcut “datoria civică” într-o cumplită stare de decădere psihică, provocată după o zi de stat cu urechile ciulite spre televizor şi cu ochii aţintiţi ba în laptop, ba în rezoluţia 4:3 a TV-ului. Cineva mă lua peste picior, aseară, pe Twitter, după ce scriam că “m-au obosit alegerile astea“. Mă întreba de cîte ori am votat, iar eu nici nu apucasem să ies din casă.

N-am apucat să ies din casă din cauza fascinaţiei faţă de Antena 3. Este o maşinărie uimitoare, o nemaipomenită sursă de lături aruncate mai mult sau mai puţin subtil. Toată ziua, singurul subiect discutat a fost fraudarea alegerilor. De-a dreptul jenant, cîtă vreme fraudarea a fost mai degrabă minoră, zic eu. Dar, desigur, trebuia să existe o portavoce a obiectivismului adevăratei prese româneşti, aceeaşi care înjură acelaşi candidat în fiecare seară.

Făcînd un rezumat, cam pînă pe la ora 16, s-au purtat aceleaşi discuţii interminabile despre cozile fără sfîrşit de la secţiile speciale, despre grupurile de muncitori aduşi la vot, despre autocarele pe care nu le-a văzut nimeni, dar care cu siguranţă au existat multe, foarte multe, fără număr. Munca-ţ-aş!, dacă-mi permiteţi să citez nişte clasici-vijelii-minune în viaţă.

Ştiri şi dezbateri

Lăsînd la o parte obsesia pentru fraudare, interesant este că s-a bătut monedă, voalat, pe faptul că doar un anumit partid e pus pe fraudare. De altfel, dacă e să luăm în calcul ce a spus Sever Voinescu în conferinţa de presă, nici nu e de mirare, mai ales că declaraţia le-a cam dat planurile peste cap. Apoi a venit explicaţia situaţiilor de la secţiile speciale, de parcă n-ar fi fost la mintea cocoşului: cel puţin 5% dintre locuitorii Bucureştiului nu au nici buletin de Bucureşti, nici mutaţie. Prin urmare, s-a dus naibii şi ipoteza că s-a venit cu autocarele. Au mai salvat ceva din aparenţe.

Dar, la 16, a început emisiunea Danei Grecu. În care s-a continuat ce se începuse de dimineaţă, paralel cu subiectul fraudei: denigrarea referendumului. Moderatoarea explică – citat aproximativ: “Dimineaţă, cînd am votat, mi s-au pus trei buletine de vot în braţe. Şi pentru preşedinte, şi pentru referendum“, după ce în prealabil se vorbise despre faptul că referendumul este opţional şi, mai ales, inutil. “Am cerut să mă treacă pe foaie că nu vreau să… ce nu vreau“. O metodă elegantă de a spune că referendumul nu trebuia să existe şi, prin urmare, n-ar trebui votat.

Discuţia a continuat, desigur, pe tema aceluiaşi referendum. Un invitat (ca, de altfel, toţi invitaţii de la Antena 3, prin urmare anti-băsescian) declară sus şi tare că, “dacă se validează, vom avea cel mai slab parlament“. Ca să păstreze aparenţele obiectivismului, Dana Grecu întreabă: “Pe ce vă bazaţi?“. Răspunsul este năucitor: “Să fim serioşi…“. Moderatoarea răspunde printr-un enunţ irelevant, zice OK şi schimbă subiectul. Ambii au fost serioşi.

Caz special: Sinteza Zilei

Curios este că, dacă punem problema unicameralului şi a numărului restrîns de parlamentari, “să fim serioşi” este nu doar cel mai prost argument împotriva unui astfel de sistem, ci o cruce pusă profesionalismului jurnalismului din Antena 3, atît cît mai era. Dacă ar fi continuat discuţia într-o notă cu un minimum de obiectivism – ceea ce n-au făcut -, ar fi existat o minimă şansă de a afla şi cei din studio că Islanda, de exemplu, are parlament unicameral care funcţionează foarte bine cu doar 63 de parlamentari. Dar nu obiectivismul este important.

Desigur, nici în emisiunea fanion a postului de ştiri din Băneasa. Unde, vorba cuiva (tot pe Twitter), s-au adunat ca sardelele nu-ştiu-cîţi comentatori, la care s-a adăugat şi o serie de invitaţi, reprezentanţi ai diverşilor candidaţi. Desigur, fără vreun reprezentant al lui Băsescu. Nu că ne-am fi aşteptat la altceva. Dar a fost interesant modul în care Varujan Vosganian şi-a luat-o de la Victor Ciutacu: “Aţi fost cei mai avantajaţi în campania asta“, după ce liberalul a îndrăznit să spună că nu a avut sprijinul televiziunilor.

Mai în glumă, mai în serios, nevastă-mea, pentru care dezbaterea de la TV era neinteresantă, a scăpat o remarcă foarte bună, chiar de la adăpostul căştilor în care asculta muzică: “Se vede că ăştia au pierdut primele de înlăturare a lui Băsescu“. Înverşunarea s-ar fi remarcat şi dacă ar fi fost sonorul dat pe zero. Pe de altă parte, nu mă miră deloc, cîtă vreme de o bună bucată de vreme se discută pe un singur subiect: “cum scăpăm de Băsescu“.

Oana Dobre. Un caz şi mai special

Ce mă face şi mai curios este calitatea invitatei aproape permanente, de la Sinteza Zilei, Oana Dobre. Jurnalista pe politic (deşi jurnalist e mult spus cînd începi să-ţi pierzi obiectivismul) prezentată întotdeauna “de la Evenimentul Zilei”, care şi-a însuşit atitudinea anti-Băsescu a tuturor celor prezenţi în emisiune. Într-o societate normală, doamna de la EVZ ar trebui să fie obiectivă, cîtă vreme nu este angajata trustului Intact.

Acum, dacă domnia sa ia bani de la EVZ ca să scrie obiectiv şi alţi bani de la Intact ca să înjure, există o problemă principială: nu poţi să îţi permiţi, ca jurnalist, să le faci pe ambele în acelaşi timp. Dacă aş fi Vlad Macovei, redactorul şef de la EVZ, aş da-o afară, iar motivul ar fi cît se poate de obiectiv: strică imaginea EVZ, fie şi numai la nivel teoretic, de ziar independent politic. Fără nici o remuşcare. Dacă Oana Dobre ar fi angajata EVZ pe post de comentator, ar fi altă situaţie, acceptabilă. Dar aşa…

La care se adaugă nişte negocieri nesimţite

Decăderea profesională a Antenei 3 a atins apogeul în momentul în care, într-un schimb de replici Varujan Vosganian – Victor Ponta, după ce primul a încercat o explicaţie despre funcţiile din administraţia locală şi bugete, care ar fi importante într-o eventuală negociere de susţinere, Victor Ponta a scăpat o replică fenomenală: “Să-l schimbăm pe Băsescu şi, după aia, puteţi să luaţi ce vreţi: bani, funcţii în guvern!“.

Dacă excludem autodenunţul PSD-ului ieşit pe gura lui Victor Ponta (“Noi venim să furăm, vă dăm şi vouă cît puteţi duce, numai să ajungem la ciolan!“), genul acesta de negociere făţişă a funcţiei supreme în stat este inadmisibil pe un post naţional de televiziune. Este genul de moment care îl legitimează pe Traian Băsescu să vorbească de coaliţia Grivco, cea care negociază viitorul statului. Este o greşeală elementară.

Viitorul unui stat nu trebuie, sub nici o formă, să se negocieze la televiziune, în direct. Şi nu este doar greşeala lui Victor Ponta, ci este o greşeală fundamentală a unui post TV care are o minimă pretenţie de profesionalism. Or, o abordare de genul “noi, aici, stabilim în direct cine ar trebui să conducă România” nu doar că nu face bine televiziunii, dar face rău întregii ţări.

Jurnalistul nu este un justiţiar

Una dintre primele reguli pe care le-am învăţat cînd am intrat în presă este că rolul jurnalistului nu este acela de a face pe justiţiarul. Jurnalistul nu trebuie să facă dreptate, ci trebuie să prezinte adevărul. Că adevărul, cel puţin teoretic, este elementul fundamental al dreptăţii, e partea a doua, însă cele două noţiuni nu trebuie confundate.

Ei bine, la Antena 3, nu doar că cele două noţiuni par să fie confundate în mod voit, dar adevărul este prezentat într-un mod disproporţionat, raportat exclusiv la percepţia comună a celor care prezintă faptele, percepţie care, de regulă, este după chipul şi asemănarea – iertaţi-mi, vă rog, clişeul – unor grupuri de interese. Manipularea este noul jurnalism, se pare.

Aş concluziona, pe scurt, în cîteva cuvinte: s-a dus dracului obiectivitatea!

Tags: antena-3, jurnalism, Media, nesimtire, not-funny, romania, televiziune