De vreo cîteva zile încerc să scriu o constatare, dar nu mai apuc. Fie n-am timp, fie uit. Este o idee despre direcţia pe care ar trebui să o ia politica editorială şi, în acelaşi timp, una dintre cauzele pentru care scad tirajele. Nu o să fac vreo argumentaţie ieşită din comun, ba dimpotrivă. O să prezint constatarea şi o să dau vreo două exemple.
Luaţi cîteva site-uri de ziare, în special pe cele care publică şi PDF-ul cu prima pagină, după care comparaţi articolele din PDF cu cele din lista celor mai citite articole ale ediţiei pe site. În cele mai multe cazuri, o să constataţi diferenţe simţitoare. Desigur, pentru a te convinge, trebuie să verifici timp de cîteva zile la rînd, dar pot să garantez pentru rezultat.
Exemple de alegeri mai mult sau mai puţin inspirate
Practic, e vorba despre ceea ce s-ar putea numi o alegere neinspirată a subiectului de deschidere a unui număr de ziar. Un exemplu concret, astăzi, este Cotidianul. Deşi pe prima pagină a ediţiei print este un titlu mare, “Premierul Băsescu dă la copcă să-l scoată pe Boc“, în lista celor mai citite, articolul de deschidere este pe locul cinci. Contra-exemplu este ziarul Adevărul, pe al cărui site cel mai citit articol este cel de deschidere, urmat de un supra-main tot de pe prima pagină.
Pe de altă parte, în Gândul, cele mai citite două articole sînt deschiderea şi editorialul (oarecum logic, primul articol este pe social, de interes major, al doilea este, probabil, printre primele articole ca vizibilitate de pe site), însă pe locul trei este un material care apare în colţul din dreapta jos a primei pagini, în ciuda sub-main-ului.
În Gardianul, cele mai citite articole de pe site n-au nici o legătură cu cele de pe prima pagină din print. Nici cu Ziua nu ne e ruşine, alt ziar unde ierarhia ştirilor diferă semnificativ de la varianta print la cea online. Ca să nu mai spun de Business Standard, pe site-ul căruia intru zilnic, unde ierarhia ştirilor de pe prima pagină e aproape total diferită de clasamentul celor mai citite de pe net.
Despre ierarhia ştirilor
Diferenţa dintre media de acum zece ani şi media de astăzi este aceea că un consumator de presă, astăzi, are de unde să aleagă. Sînt foarte multe publicaţii, conţinutul este preponderent acelaşi, singurele diferenţe între materiale constau în formularea titlurilor şi, mai rar, în unghiul de abordare. Ştiu, o să fiu înjurat pentru remarca asta, dar pentru mine, un cititor de presă scrisă mai degrabă ocazional, cînd arunc o privire pe tarabe, dacă e la modă un anumit subiect pe politic, mi se pare că aproape toate ziarele spun acelaşi lucru.
E drept, într-o oarecare măsură contează şi cine e la conducerea editorialului, iar aici suferim de o boală caracterizată de sintagma “la vremuri noi, tot noi“. La conducerile ziarelor sînt aceiaşi oameni, iar asta nu aduce nici o plusvaloare. Exemplu concludent este Cotidianul. Dacă Mihnea a reuşit să crească ziarul dîndu-i o altfel de perspectivă a abordării conţinutului primei pagini, venirea lui Adrian Ursu a însemnat mai degrabă un regres (vezi tiraje). Spun asta din cauză că, în loc să continue pe aceeaşi tendinţă a alegerii subiectelor, Cotidianul s-a întors la promovat subiecte politice mai mult decît e cazul şi a început să semene cu Gândul, foarte aproape de stilul CTP (oare de ce?). N-am nimic cu Adrian Ursu, chiar mi-e simpatic, dar e o constatare dureroasă.
Diferenţa dintre 1999 şi 2009 este că lumea, acum, are acces la internet în bandă largă, ieftin, are la dispoziţie extrem de multe surse de ştiri fără să mai fie nevoie să dea bani pentru a le citi, iar tendinţa generală este aceea de a-şi alege ştirile care îi interesează cu adevărat. Prin urmare, degeaba dai tu, ca redactor-şef, nu-ştiu-ce subiect important pe prima pagină, dacă pe cei mai mulţi îi lasă reci.
Exerciţiu de… necesitate
Mulţi nu-şi dau seama, dar internetul le face o mare favoare. Şi cînd spun asta, mă refer la faptul că le arată concret, cu costuri zero, direcţia în care se îndreaptă interesul cititorilor faţă de subiectele publicate. Nu trebuie să plătească mii de euro pe studii complicate, nu trebuie să îşi bată capul cu chestionare, e suficient să ia lista celor mai citite subiecte din fiecare ediţie din ultima lună şi să compare cu ce au pus pe prima pagină.
Nu îi obligă nimeni pe şefii de pe editorial să ia în considerare rezultatele, dar nici nu-i costă nimic pentru ca, timp de o săptămînă, să facă un experiment şi să iasă pe prima pagină cu subiectele care i-ar interesa pe cititorii lor de pe net. Ştiu, există o oarecare prejudecată, parţial adevărată, conform căreia cititorii de pe net sînt altfel, tichiile lor nu sînt de mărgăritar, ci din alt material. Da, sînt un pic diferiţi, în speţă din cauză că au opţiunea de a citi pe diagonală un articol şi de a-l închide după primele rînduri, urmînd ca apoi să deschidă site-ul altui ziar.
Sînt foarte curios dacă va exista vreun ziar care să şi pună în practică un astfel de exerciţiu. Nu de alta, dar acum, mai mult ca înainte, este foarte greu să îţi dai seama ce vrea să găsească un cititor în paginile ziarului. Este ceea ce s-ar numi “era în care cititorul dictează politica editorială“. Şi e – oarecum – normal să fie aşa dacă se vrea profit de pe urma unei publicaţii.
Există riscul ca, într-un interval de timp relativ scurt (unul, doi ani), diferenţele dintre ierarhia ştirilor în pagină şi clasamentul celor mai citite de pe site să însemne că redactorul-şef este incapabil să sintetizeze subiectele importante şi să le ierarhizeze aşa cum trebuie. Vrem, nu vrem, presa este, pînă la urmă, doar o afacere.
Comisarul @ 28.1.2009, 3:59 pm
@subiectiv
Pana sa invete sa faca analize d-astea dastepte, astia de la ziare si-ar angaja mai bine un consultant care sa le zica una-alta despre ce si cum.
Si iote asa, ca sa mai scoata un ban gramada, omul virtual trebuie doar sa fie subiectiv :D
Roger Ramjet @ 28.1.2009, 4:18 pm
Ce ar trebui să înveţe print-ul de la online?
Nimic.
O zi buna in continuare.
underhill @ 28.1.2009, 4:44 pm
nu cred ca e asa. desi le mentionezi, minimalizezi doua chestiuni foarte importante.
1. cititorii ziarelor pe net sunt diferiti fata de cei care citesc ziarele tiparite. la fel si subiectele citite de ei. nu poti sa le dai unora ce le place altora. mai mult, nu-i vei atrage niciodata la chiosc pe cei care citesc ziarul pe net.
2. eu, ca ziarist, nu pot sa deschid ziarul cu “SOC: Videoclip porno filmat la scoala din Barlad”, doar pentru ca cei mai multi utilizatori de internet au dat click pe stirea asta din variate motive. primul lucru la care ma gandesc este relevanta stirii, si nu ce i-ar placea cititorului sa vada in ziar. in general trebuie creat un echilibru, dar acest echilibru nu trebuie sa afecteze calitatea informatiilor. si nu ma astept ca un ziarist sa sustina altceva :) pentru ca atunci s-a dus naibii echilibrul.
Alex Mihăileanu @ 28.1.2009, 4:48 pm
Hmm… E o parere, dar pe de alta parte:
1. cu ce sint diferiti cititorii de print fata de cei care citesc ziarele pe net?
2. credeam ca s-a inteles ca ma refeream la ziarele cu pretentie de “quality”, nu la tabloide, iar ideea generala era ca relevanta stirii pentru cititor nu o mai decizi tu, ci o decide el pentru tine. practic, urmarind un clasament al celor mai citite stiri de pe net, poti sa iti faci o idee ce inseamna relevanta pentru un cititor. asta nu inseamna ca trebuie sa schimbi radical politica editoriala doar de dragul cititorului, ca am avea numai tabloide, ci inseamna ca poti sa inveti de la cititor ce anume este cu adevarat relevant pentru el.
Cititorul de Bloguri @ 28.1.2009, 11:06 pm
Subscriu parerii lui Underhill! Si cred ca dumneata, domnule Alex, ai putea avea de invatat din asta :) . Cititorul de hartie nu este totuna cu cititorul de online! Sunt doua specii foarte diferite. Si nu ma pot abtine sa nu te intreb :) Cand ai cumparat ultima data un ziar de hartie? . Ai facut o comparatie pe pdf-ul ziarului, dar nici asta nu este relevanta si am sa-ti explic de ce : De cele mai multe ori pdf-ul de pe site este prima editie :) De foarte multe ori se intampla ca la taraba sa nu gasesti aceeasi prima pagina.
In rest, insit (de, am idei putine, dar fize), nu au ce sa invete din analiza dumitale! Pur si simplu sunt cititori diferiti si doua produse diferite – pentru ziarele care au inteles asta.
underhill @ 28.1.2009, 11:19 pm
1. ar fi mai multe de discutat. dar cred ca un exemplu bun ar fi asta: varsta. ea difera. si cu tot ce rezulta din asta.
2. nu e nevoie sa urmaresti cititorii de net ca sa iti dai seama ce stiri vor cititorii de print. pentru asta exista focus-grupuri, pe care orice publicatie care se respecta le face, si asta printre cititorii de print, pentru ca pe cei de net, dupa cum ziceam, nu ii poti atrage la chiosc cu banii.
cand ma refeream la relevanta stirii ma refeream la relevanta faptului relatat. care nu este acelasi lucru cu numarul de accesari.
Alex Mihăileanu @ 28.1.2009, 11:22 pm
Serios? Spune-mi si mie, rogu-te, care sint diferentele. Cu ce e mai special unul sau celalalt? Fa-mi o lista cu diferente si vorbim dupa aia. Eventual, spune-mi si care e diferenta de relevanta intre stirea din top de pe online si stirea de deschidere de pe net. Ca am intrebat si eu oameni din presa si n-au stiut sa zica. Te invit sa-mi spui. Ca toata lumea zice ca sint diferente, da’ nimeni nu stie sa le enumere.
Victoria publicului asupra presei @ 29.1.2009, 2:09 am
[...] Mihăileanu constată că între ediţiile tipărite şi cele on-line ale ziarelor există o diferenţă semnificativă [...]
ipo @ 29.1.2009, 10:49 am
Din punctul 2 al lui underhilll eu mai inteleg ceva: ziarele quality au si o componenta educationala, de a invata cititorii sa deosebeasca subiectele importante de cele socante si aducatoare de cititori tabloidelor. Asta cred ca vrea sa spuna cu faptul ca nu se poate deschide o editie cu anumite titluri.
popescul @ 29.1.2009, 1:42 pm
nimic.idem respectivul de mai sus.nimic.
underhill @ 29.1.2009, 8:24 pm
bun, eu iti spun ce inteleg prin relevanta stirii, iar tu imi spui mai apoi varianta ta.
eu cred ca o stire are valoare in principal in momentul in care faptul pe care il relateaza influenteaza/schimba viata oamenilor. cu cat creste magnitudinea cu care acel fapt influeteaza viata oamenilor, cu atat creste si valoarea stirii. o sa-mi spui ca principiul asta e invechit, ca lucrurile s-au schimbat intre timp, uite ca eu ma incapatanez sa raman la el. asta cred ca este o stire. pentru restul, putem inventa alte cuvinte, ca sa nu producem confuzie.
cred ca un ziarist ar trebui sa fie dator sa-i arate intotdeauna cititorului cat de important este faptul pe care il relateaza – prin cuvinte, prin ierarhizarea stirilor. cu mentiunea ca ziaristul trebuie sa fie capabil sa faca acest lucru. ce face dupa aceea cititorul, e alegerea lui. e loc de reforme, dar pana la un punct.
daca facem o aplicatie practica a principiului expus de tine la evenimentul zilei de azi s-ar putea sa ne bufnesca rasul. pe primul loc in topul accesarilor de la evz.ro se afla o trimitere catre o stire din libertatea – niste marturisiri ale fostului sot al mihaelei radulescu.
Comisarul @ 29.1.2009, 11:55 pm
@underhill prietene, jurnalismul nu e tot una cu misionariatul… chiar daca unii jurnalisti poarta camasi de in si se rad in cap.
Crede-ma, nu-i tot una.
In rest, citesc comentariile de pe aici si am sentimentul ca in spatele nick-urilor sunt fie oameni batrani, fie pusti. Recomandarea mea este sa puneti mana sa mai cititi si carti editate dupa 2007, mai ales alea scrise in limba engleza (evitati traducerile, ca majoritatea sunt facute de oameni care nu inteleg despre ce e vorba in propozitie, asa ca sunt nu numai proaste dar si nocive).
underhill @ 30.1.2009, 10:23 am
ok, prietene, te cred. daca o spui atat de dramatic.
ipo @ 30.1.2009, 10:30 am
@comisarul: dar desigur, pustii nu stiu limbi straine, ca doar de-abia se descurca in romana, iar batranii n-au facut la scoala decat rusa.