Sînt un om a cărui construcţie mintală refuză ideea de fanatism. Ţin cu Steaua, dar nu sînt fan. Îmi place Pink Floyd, dar sînt fan doar la nivel declarativ, nu m-a interesat niciodată istoria trupei. Îmi plăcea Caţavencu, dar nu l-am cumpărat niciodată mai mult de patru numere consecutiv. Nu ştiu şi nu pot să fiu un “fan” al ceva sau al cuiva. Aşa că nu pot să-i înţeleg pe cei care sînt în stare să bată, să omoare pentru un produs. Eu doar mă limitez la plăcerea de a citi, de a asculta, de a folosi produsul.
Cam aşa şi cu Academia Caţavencu. Săptămînal pe care l-am citit constant o perioadă, pe care l-am cumpărat, l-am aruncat, l-am văzut pe net, l-am primit ca .PDF direct pe mail. Am rîs, m-am rîs, mi-au dat lacrimile de rîs, mai că nu m-a buşit plînsul citind aspecte groteşti ale societăţii în care cu onor prestăm. Dar, ca orice produs de consum, la un moment te obişnuieşti, devine rutină, te saturi, ţi se apleacă. Consumul moderat e cel mai sănătos, zic.
Am perceput Caţavencu drept săptămînalul inteligent, care-mi oferea şi altceva decît peisajul tabloidizat pe care-l văd zilnic sub formă de scuipaţi în mijlocul trotuarului, duhoare printre suta de români care umplu mijloacele de transport în comun, înjurături care-mi sparg timpanele şi care-mi zgîrie creierul, mojicie dusă în pragul absurdului. Eu am îmbătrînit, la Caţavencu s-au produs schimbări: mai puţine investigaţii, mai multă miştocăreală, mai puţină satiră, mai multe glumiţe pe seama pornogramei ‘telectuale de Dorobanţi.
Într-un final, avînd pretenţia că sînt un cititor inteligent, am renunţat să mai citesc Academia Caţavencu. Ocazional, pe recomandări, hop şi eu!, răsfoind cîte-un articol direct pe site, din link-uri primite pe messenger, pe Twitter, pe mail ori prin comentariile de pe blog. S-a stricat, zic. Sau, cine ştie, gusturile mele s-au schimbat şi am devenit mai pretenţios. Habar n-am, puţin contează, cert e că s-au dus pe apa Dîmboviţei glumele deştepte pe seama politicienilor, de le savuram în trenul de Iaşi în vremurile facultăţii, sau investigaţiile care mă dădeau pe spate.
Cumpărat de Vîntu sau nu, Caţavencu avea oricum să-şi urmeze soarta. Oamenii obosesc, iar alţii vin să le ia locul. Singurul neostoit rămîne Istodor, sau, cel puţin, aşa-mi pare. Restul şi-au văzut de biznisuri, de încasat lefuri babane de la Vîntu, de scris cărţi sau de militat oengeşte ba prin Deltă, ba prin Vama Veche, ba prin comunităţile de rromi cărora nu le place să li se zică ţigani. Nu “importă”, ca să barbarizez complet limba română.
Cert e că decăderea era sigură odată cu plictisul şi cu lipsa de implicare. Să trăiască Băsescu!, doar el ne-a dat cinci ani (2005-2010) de relaxare a presei, urmare a iluziei transparenţei: “Lasă-i să moară dacă vrei să te lase să trăieşti”, cum ar zice negarea negaţiei.
Caţavencu naşte un pui viu, “noua gardă”, aşa se anunţă. Se-mparte spiritul spiritului spiritelor în două corpuri. Nu ştiu care va fi cadavrul, dar după şedinţa de spiritism dovedită de acuzele şi de certurile grosolane din articolele de pe blogurile lui Istodor, IT Morar, Prisăcariu, din articolele din presă în care trîmbiţează salvatorul Vamei Vechi cîte-o idee răzbelicoasă, Caragiale trebuie că se răsuceşte-n mormînt de-atîta rîs.
Mie-mi place Caragiale. Pesemne, şi celor de la Caţavencu le-a plăcut, mai ales atunci cînd au ales numele săptămînalului. Însă destinul facă să fie ca-n zicala cu sabia, extrapolată şi cu adăugiri: “Cine face mişto precum Caragiale, de miştouri ca-n Caragiale va muri”. S-au pus pe spălat rufele-n public ca nişte români plini de inteligenţa instinctului de autodezvinovăţire: “Ba p-a mă-tii, bă!”, uitînd esenţialul – cititorii lor sînt mai inteligenţi decît ai altora. Şi, pesemne, decît ei.
Eu, cititorul, zîmbesc amar la gîndul că, de fapt, sfîrşitul n-a fost deloc inteligent. Academia Caţavencu s-a transformat, cu ocazia marii schisme, într-un simplu nume, precum Boema, cîrciuma din Copou, pe stînga, cum urci către Universitate: “Un’ te duci?”, “La Bibliotecă, să citesc o bere neagră”. Caragiale a fost un om inteligent, zău aşa. Un soi de Nostradamus autohton, prevestind viitorul patriei-mumă prin satiră cruntă.
Un blestemat, care va să zică. A aruncat peste noi afurisenia şi pare-se că nu mai scăpăm de ea. Oricum am da-o, tot Cetăţeanul Turmentat e modelul suprem. Să… hîc!, ne dăm cu stîngu-n dreptu’! Am zis!
florin @ 4.3.2010, 1:15 pm
Vremurile s-au schimbat. Chiar si Boema s-a perimat: azi studentii stau vis-a-vis, la o cafenea de fite, cu canapele din piele si (uneori) cu mertzanu suit pe trotuar.
Radu @ 4.3.2010, 2:47 pm
Mda, grosolania m-a mahnit si pe mine. Nu se putea civilizat? Adica macar ei.. S-au becalizat? Si ei?
caracudi @ 4.3.2010, 3:51 pm
Amice, la cata importanta iti dai + reclama hotznews , cele 2 comm spun multe . “Freelancer / Consultant independent ” nu-ti suna a somer ?
Alex Mihăileanu @ 4.3.2010, 3:57 pm
@caracudi: e bine spus si “somer”, cu diferenta ca asa “somer” cum sint, cistig mai bine ca tine :)
Dojo @ 4.3.2010, 4:19 pm
Caracudi, atat timp cat exista un proiect de facut si BANI ce iti sunt platiti, se cheama munca. Hai, mai scoate si tu capul din “veceu” si intelege ca nu toti temuram de excitare ca ne vine un salariu de la cineva. Freelancer inseamna “liber profesionist”. Tot pentru cultura ta generala, multi “freelanceri” au firme pe specialitatea in cauza prin care platesc TAXE la stat pentru a nu sta someri pe banii altora. Daca tu nu poti face o chestie, nu inseamna ca altii ar trebui sa ramana la nivelul tau.
Ontopic: ca ne-am dus pe suflet cu discutia .. e pacat ce se intampla acolo. Ani de zile, cu toate problemele din trust, AC a avut o anumita “coloana” sa zic asa. Si e nasol cand totul se “becalizeaza” intr-un asemenea mod. Ma asteptam la alte reactii oricum.
cris @ 4.3.2010, 4:57 pm
esti “caldicel”. iti plac unele lucruri, nu te omori dupa nici unul. ti se pare o virtute? mie mi se pare lipsa de pasiune. care nu e, desi unora poate sa li se para, semn de inteligenta. ba din contra. cand nu traiesti cu pasiune nu intelegi lururi esentiale si nu pricepi oamenii care nu sunt la fel ca tine. stii vorba aia, cine nu aude muzica crede ca cei care danseaza sunt nebuni.
Alex Mihăileanu @ 4.3.2010, 5:24 pm
Sa nu confundam pasiunea cu fanatismul, da?
cris @ 4.3.2010, 5:55 pm
n-am confundat :)
Iulian Micu @ 4.3.2010, 6:59 pm
Poate ne-am intersectat cindva prin Boema.
In rest, de acord cu tine.
Alex Mihăileanu @ 4.3.2010, 7:07 pm
@Iulian Micu: habar n-am. se intimpla in 2003 si 2004, ca in 2005 m-am mutat in Bucuresti. Pe vremea aia, bateam Boema, Clubul Presei, Rimini, mai rar, cind erau mai multi bani, Irish Pub-ul de la CCS si inca vreo doua circiumi de pe linga Liceul de Arte Plastice :)), cu o mica gasca de rockeri. Uneori, si-n circiuma aia cu nume de hasis, am uitat cum ii zicea. Doamne, am imbatrinit :))
Iulian Micu @ 4.3.2010, 7:14 pm
Cannabis.
Ei, inca esti oleak mai tinar ca mine.
gica @ 4.3.2010, 8:19 pm
boema>? mai exista???
duc dorul la vremurile alea:)
cannabisu de prin 2003 – 2004 se cam ducea dracu.
mai beam prin alpin , faina carciuma :)
Petru Moldovan @ 5.3.2010, 12:47 am
Pana prin 2000 am pierdut un singur numar si l-am pierdut pe vremea cand nu era pe Internet si imi era ciuda. De cativa ani nu il mai cumpar dar ma mai uitam pe el pe Internet, Oricum nu prea mai are nici o legatura cu ce era prin ’90-’96 cand de abia asteptam sa apara. Se ofilise cumva oricum…
Cand ma gandesc la articolele din primul numar de genul “Cu cat suntem mai multi cu atat suntem mai culti” sau “Test de inteligenta politica” unde “Ilescu e potrivit pentru democratie ca nuca pentru: a) perete; b) perete) c) cozonac” ma apuca oricum plansul la ce a ajuns acum.
Ca sa nu mai spun de Scanteia lui Catavencu aparuta prin februarie sau martie 1990 cand daca te uitai mai urat la vanzator iti soptea “e a lui Catavencu” ca sa nu-si ia batai, si unde de exemplu se explica cum se introduce miniaturizarea japoneza in uzinele Republica si ilustratia era cu un rotor urias de electro-generator pentru hidrocentrale…
Acum 15-20 de ani aveau haz, acum nu prea mai au oricum, asa ca daca se rup in doua vor avea fiecare jumatate din hazul pe care nu prea il mai aveau oricum.
Revista presa(rilor) - StareaPresei.ro @ 5.3.2010, 4:55 am
[...] pe subiectul splitarii in doua a catzavencilor. Iaca si Alex Mihaileanu trateaza tema, in “Blestemul lui Caragiale. Un Catavencu turmentat“: Cumpărat de Vîntu sau nu, Caţavencu avea oricum să-şi urmeze soarta. Oamenii obosesc, [...]
al_core @ 5.3.2010, 10:01 am
n’am urmărit în mod special subiectul dar, prin forța feed’ului am văzut cam toate luările de poziție vis’a'vis de marea schismă. iar cea mai echilibrată (sau, ca să fiu mai exact, cea mai pe gustul meu) mi s’a părut a fi cea a lui istodor.
de pe urma cațavencului rămân cu o amintire din perioada studenției, când au scos numărul ăla scânteia și’am auzit pe’un om, categoria muncitor, zicând în timp ce privea lumea îmbulzindu’se să’l cumpere: “…reați ai dreacului de comuniști, iar ați scos capul!”
Iulian Micu @ 5.3.2010, 11:52 am
@gica
Mai exista, dar cred ca s-a “modernizat”. Nu mai e circiuma, e local…