Cobor aseară să cumpăr tutun, o cutie de suc de portocale şi-o sticlă de vin. Iau tutun de la chioşcul din intersecţie, de peste drum, acelaşi de la care am luat şi în seara zilei de 1 ianuarie. Unde, desigur, odată cu mărirea accizelor pentru tutun şi alcool, mi-am luat un pachet de ţigări, din stocul vechi al magazinului, la preţ nou. Adică la 10,9 lei în loc de 9,8 lei. În fine. N-aveau vin de care voiam, aşa că trec strada înapoi, spre bloc.

Mă opresc la celălalt chioşc, unde n-au ţigări dintre cele pe care le fumez eu. Cer o sticlă de vin şi-mi spune tanti: “Ah, da’ să ştiţi că s-au scumpit, e preţ nou“, ca şi cînd mi-ar fi dat de înţeles că încă mai am o şansă de a mă răzgîndi. Preţul vinului, de obicei cu juma’ de leu mai mic decît la supermarket, a sărit de la 7,5 la 9,5 lei pe sticlă. Deh, accize. Ale naibii accize, că s-au majorat şi, uite, au supărat-o pe doamna de la chioşc.

“Se scumpesc toate. Ia uitaţi, şi ţigările, şi alcoolul, urmează cafeaua. Cică toate astea care-s considerate vicii“, îmi explică femeia. Eu, prea puţin pasionat de discuţie, ridic din umeri a neştiutor. “Păi, staţi, că nu-i tot, că s-a scumpit şi carnea! Păi, e posibil ca un kil’ de pui să coste o sută cin’zeci de mii? Cică taxă pe vicii, pe produsele astea, cum le zice?, de lux… Păi, dacă şi carnea mai e un viciu! Ajunge să fie un lux, dom’ne, lux!“

Desigur, după cum îmi explica mai de dimineaţă colegul Dan Popa, pe carne nu se pun accize, iar scumpirea nu este altceva decît rezultatul reducerilor la zero a subvenţiilor acordate crescătorilor de păsări sau, în cazul celorlalte cărnuri, importate în proporţie de vreo 80-85%, ajustarea preţurilor la cursul valutar. Dar rămîne, pentru mine, cel puţin, antologică “acciza pe viciul numit carne”.

Replica femeii m-a făcut să realizez că, în ciuda crizei, eu am trecut prin 2009 ca prin brînză. Mi-a mers bine, BCR şi-a dat OK-ul pe creditul ipotecar, am avut de unde să plătesc ratele şi să mai şi bag o căruţă de bani în renovarea apartamentului. Cu toate astea, aseară, doamna de la chioşcul din colţ mi-a deschis larg ochii: în ciuda faptului că mi-a mers bine, am avut cel mai greu an din viaţa mea şi, probabil, cel mai stresant. Şi, colac peste pupăză, m-a făcut să mă tem pentru 2010, deşi n-am nici un motiv să mă plîng că n-aş avea de muncă, cel puţin pînă acum.

Am o vagă bănuială că, deşi se anunţă un an mai bun, 2010 va fi un an mult mai greu decît precedentul. Şi nu neapărat în ceea ce priveşte încasările, plăţile, volumele bugetelor rulate, cît mai ales în legătură cu volumul de muncă. Dacă anul trecut s-a mai tras mîţa de coadă, anul ăsta se va munci pe brînci. Şi nu cred că mi se aplică doar mie, care sînt pe cont propriu, ci cred că se va aplica sever în toate domeniile. Să vezi de-acum distracţie!

Tags: criza, fun, not-funny, romania