A fost lansarea celui de-al doilea album Travka, cu Iordache şi Oigan (de la Kumm) pe scenă, cu peste două ore de live şi peste 600 de oameni în Fabrica. Iar dacă e să mă iau după Oigan (Eugen Nuţescu), lansarea s-a desfăşurat şi într-o cîrciumă de pe la Izvorul Rece. De fapt, continuarea lansării, de data asta cu bere şi cu alte tipuri de alcool, cu chitări şi cu saxul lui Iordache, cu altfel de live-uri decît cele de pe scenă, dar cu acelaşi George: “Să vă aud!”.

Mi-era teribil de dor de o cîntare la grămadă, într-o cîrciumă, la masă ori pe masă. Ultima la care am fost s-a întîmplat acum cel puţin patru ani. Aseară, în schimb, Oigan a fost genial. Omu’ ăsta ar putea să ţină lejer vocea unei trupe. Ş-apoi cum să nu te simţi bine văzîndu-l pe el cît de bine se simte, cît de multă plăcere îi face să cînte, să pună chitara după cap şi să continue să cînte…

Acum vreo patru ani cîntam la grămadă, într-o gaşcă de prieteni, fără să conteze a cui voce falsa. Aseară mi-am amintit de legea compensaţiei: cîte se schimbă în timp, cîte cîştigi şi cîte pierzi. Mulţam Oigan, mulţam George, mulţam Travka şi Kumm pentru petrecerea de aseară.

PS: Să nu mă înjure nimeni pentru cît de proastă e poza asta… Cam cît de des credeţi că o să vedeţi un cadru tras cu un 12-24 mm, într-un concert, cu polarizator pe el? [Asta era auto-ironie, desigur]

Tags: concerte, evenimente, kumm, personal, travka