România este o ţară fenomenală. Bucureştiul este o ţară fenomenală într-o ţară fenomenală de care deja am amintit, fenomenala Românie. Şi ca să stricăm limba română definitiv, o să spunem că locuitorii fenomenalei ţări Bucureşti, din fenomenala ţară România, sînt şi mai fenomenali.

“Unde se grăbesc toţi?“, întreabă o dom’şoară vădit surprinsă de un tramvai 41 transformat în cîteva clipe într-o cutie de sardele, în care n-ai loc nici măcar să arunci un ac. Nu ştiu ce i se răspunde, dar cu siguranţă ştiu ce i-aş fi răspuns eu. I-aş fi spus că e concurs, iar discuţia s-ar fi derulat, cel mai probabil, cam aşa:

- Ce concurs?
- Cel ce ajunge primul acasă primeşte titlul de Prostul Lunii şi este premiat.
- Şi premiul în ce ar consta?
- Asta nu mai ştiu, că nu s-a acordat niciodată.
- Cum adică?
- Păi sînt atît de mulţi concurenţi, încît membrii juriului nu reuşesc niciodată să afle care e cîştigătorul.

Şi ca să fie tacîmul complet, cei mai fenomenali cetăţeni dintre oricum cei mai fenomenalii locuitori ai fenomenalului Bucureşti din fenomenala ţară România, sînt fenomenalii tablagii care ar trebui să stea în intersecţii şi să mai dea cîte o amendă. Însă, fiind atît de fenomenali, ei preferă să stea în intersecţii precum cea de la Piaţa Romană, în speţă cea de la Mac, unde pot încurca în voie circulaţia. Că doar nu şi-or permite ei să fie mai puţin fenomenali şi să mai stea, spre exemplu, şi la Plaza, unde se intersectează linia lui 41 cu Bd. Timişoara, să nu mai stea tramvaiul un sfert de oră doar ca să treacă strada din cauza fenomenalilor şoferi ai fenomenalei… errrr…

____________________
* Rog a se remarca fenome… asta, cum se cheamă? gradul de fenomena… errrr… gradele de comparaţie ale cuvîntului pe care nu pot să îl mai scriu pentru că deja mi s-a făcut greaţă de el.