Pornim de la acest articol, din Capital, unde se spune că bugetarii vor “toca” 400 de milioane de euro, în 2009, pe prime şi vacanţe. S-au cerut explicaţii la Ministerul Finaţelor Publice, dar n-au mai fost aşteptate. Aşadar, să dăm cu parul. Şi să vorbim despre ce n-a priceput redactorul: există o diferenţă cît China între sporuri şi prime, însă redactorul nu vrea s-o priceapă. Asta e, se mai întîmplă.

Cum stă treaba cu sporurile

Părinţii mei au lucrat cîte 40 de ani în învăţămînt. Au muncit, aşa cum s-ar spune acum, “pe capace de bere”. Au predat, ani de zile, la ţară, la cîteva zeci de kilometri de oraş, şi-au tocit pingelele pe drumuri neasfaltate, prin praf, pe salariul minim pe economie şi încă ceva, spor de vechime, de definitivat, de grad. Iar cînd s-au pensionat, au primit, după 40 de ani de muncă, fix alte capace de bere.

Ne tot plîngem de sistemul românesc de educaţie, că sînt prea mulţi suplinitori, că la ţară nu se face performanţă, că “hai să dăm lefurile, în învăţămînt, pe performanţe”. Pînă prin 2002, la o leafă de 5 milioane pe lună, 500.000 se duceau pe navetă. Cînd 10% din leafă ţi se duce pe transport, e deja o problemă. Cei mai mulţi au tăcut şi au înghiţit, că asta-i treaba, cine te mai angajează la 60 de ani? S-a băgat spor de navetă, plătit de primăriile locale, iar de la “centru”, adică din presa de Bucureşti, s-au auzit zgomotele de furci şi securi: “Dar, vai!, iar îi plătim pe bugetari!“. Citeste mai departe